Mi se învârt gânduri prea multe în cap, păreri, opinii și subiecte de actualitate. Drept pentru care le ignor și mă gândesc la perne. Cushions. Perne moi.
Ce ne inspiră la leneveală mai bine decât o pernă moale? Mai multe perne moi.
Demult, când vremurile erau altele și țineam legătura cu toată familia mea numeroasă răspândită prin diverse orașe din țară, mi-am vizitat un văr la Bacău. Eu aveam vreo 14 ani. El vreo 20. Și mi se părea frumos și deștept și cu o viață minunată. Și-avea și o prietenă frumoasă și delicată. Habar nu am unde e și ce face acum că, na, viața ne-a despărțit cumva sau ne-a luat timpul de a ține legătura cu toate rudele. Îmi amintesc perfect camera lui mobilată cu un set din perne mari, pătrate, vișinii. Și le puteai așeza cum vroiai tu, fotolii, canapea, întinse toată camera. Pe perete avea un poster mare cu KingKong. Când mergeam cu părinții câteva zile în vizită, chema prieteni și făcea șezători cu semințe prăjite în tava de cozonac sau floricele din porumb la ceaun. Mi-au rămas în minte pernele alea și tot timpul îl rugam pe tata să-mi ia și în camera mea dinalea. Mi se păreau atât de neconvenționale și practice față de mobila comunistă, mare și greoaie. Le ziceam bibi-uri. N-am idee de ce. Poate era un nume pentru mobila aia că pe vremea aia toate mobilele aveau un nume, dormitor Ana, sufragerie Lux, cameră Laura. Alea erau bibiuri și-mi doream. Perne, multe perne.
La o altă scară bineînțeles, când am vizitat prima oară Peleșul, am rămas marcată de salonul turcesc. Fiecare suprafață avea pernă moale de catifea roșie. Impresionantă culoarea și detaliile. Dar perneeleee.
Aveam și o vară în același oraș cu mine, pe care o vizitam des pentru că era și de aceeași vârstă cu mine. Mama ei, mătușa mea, croșeta și broda. Totul era dantelat în casa aia. Inclusiv pernele ornamentale de pe pat. Dar n-aveam voie să stăm pe ele. Erau de decor. Când vroiam să stăm pe pat, le dădeam frumos la o parte să nu deranjăm ciucurașii și broderia. Și păreau moi și numai bune de sprijinit. Așa nu. Pernele de asta sunt perne. Cum nu-mi plac pernele din piele naturală sau ecologică. Sunt reci și tari și n-au decât scop decorativ.
Acasă am perne. Multe perne. Mai mari, mai mici, mai moi sau mai rigide. Și e voie să stai pe oricare, să te sprijini, să te așezi pe jos, pe ele sau să adormi într-o rână, uitându-te la film. Și nu-mi par deajuns.
Pillow fight, cuddle, sleep, relax, make love. În toate scenele astea e cel puțin o pernă. Vă doresc perne dinastea.
Perne întinse. Cookie Cushions văzute la Shannon. Boyfriend Pillow si Girlfriend Lap Pillow pentru forever alone. Și geek pillows geniale. Și Condom pillow.
link link link link link link link link
Apropo de piese de mobilier masive … deci daca am urat ceva in viata au fost sifonierele, canapelel, mobila de sufragerie. Eu m-am nascut mare din prima si tata ma folosea la mutatul mobilei prin casa … la mutatul vecinilor … la naiba sa ma ia … la cata mobila am carat in viata mea.
Cand m-am insurat am zis gata frate nu mut nimic … viata. E am facut ce am facut si am luat mobila in brate (de data asta singur) si am inceput sa ma plimb cu ea … ba in balcon, ba pe hol … ca trebuia sa zugravesc in casa … si eu tare “Lasa bai ca ma descurc si singur”
Si cu pernele am o fobie … in copilarie imi face bunica freza intr-o parte si ma duce in vizita la alte babe. Toate aveau perne … o mai ti minte pe aia cu papusa in mijloc? e cum dracu sa te pui pe ea :)) si toate aveau meleuri peste ele si erau asa … ca niste bibelouri. Odata tin minte ca eram la o baba si era semiintuneric … si m-am pus in sufragerie pe canapea. Pe canapea era o perna in mijloc, pe perna o pisica … si eu m-am pus pe perna aia … mama ce rau a facut si eu si ea :))
Faza cu asezatul pe pisica o fac si eu.. si da… toate casele aveau canapele acoperite de coverturi, apoi de mileuri apoi de perne apoi de mileuri pe perne… si nu aveai voie sa le deranjezi… eu zic de perne aruncate prin casa, perne pe care sa te trantesti in voie, perne pe care sa le pui in brate sub laptop sau pe care sa te asezi pe covor sau pe care sa le arunci dupa cineva prin casa, intr-o casa in care nu spargi bibelouri… :).
Stii, mai sunt inca unele case asa sufocate de mobila multa si dantelarii si mileuri si vitrine cu bibelouri… unele ar trebui facute muzee pentru ca mie imi scornesc o groaza de amintiri…
Bunica mea are un fix cu pernele, numai că nu același gen de fix ca al tău. Bunica venerează pernele și nu vrea să li se întâmple nimic rău. Încă de când eram kinder, pernele stăteau ”țoțonate”, iar dacă îndrăznea cineva să se lăfăie pe ele, scotea cele mai ascuțite flăcări pe nas. Pernele trebuie să fie apretate, țapene și neșifonate. Or else you can face the pillow-demon! Eu l-am cunoscut. He ain’t a nice guy!
Nuuu.. nu asaa… perne moi pe care sa se lafaie pisicile si tu… perne pe care sa stea gasca venita sa se uite la un film, intinsi pe covor si cu boluri de popcorn intre ei, perne pe care sa ti le pui in cap la filme de groaza…. perne moi si sifonabile…
(eu a trebuit sa-ti moderez comentariul… iar face figuri wp oare?)
Ehe, să te vadă pe tine bunica! Treaba asta e blasfemie pentru ea :)) Numai pe mine de câte ori m-a fugărit pe motiv c-am îndoit colțul de la pernă :)) Glumesc pentru impresie artistică, firește. Cu toate astea, adevărul se învârte tot pe-aci.
(dunno… bad-bad WordPress)
Pisicile s-au upgradat în acest sens și au chiar pernuțe-pe-lăbuțe. Eu zic că e ceva de înteles de-aici ;-D
Nu m-am gandit niciodata… deci da… little pink cushions… or black… hmmm…
Yes, all can be