La birou e stare de fugă. Stare de încă un pic și gata. Bradul din showroom clipocește prevestitor. Toți facem glume cu gândul la acasă.
Azi acasă mă așteptau semne vizibile de vizită în lipsă. Elful de casă, tata, mă vizitează joia și-mi lasă cadouri întinse prin casă. Mă vizitează doar în sezonul rece când e departe de casa de la munte. Îmi udă florile, îmi umple castronele cu mieji de nucă și le plasează strategic pe birou, îmi aduce reviste și-mi lasă-n frigider diverse bunătăți ce doamna mamă mi le pregătește. Găsesc ciupici călduroși pe canapea, șervețele parfumate în bucătărie și mandarine lângă tastatură. Știam că vrea să mă surprindă săptămâna asta. Și mă gândeam că iar mă-ncanta cu ceva delicatese tari în grade, de fructe sau de flori. Îmi căuta globurile și fundițele de brad în pod și m-a sunat îngrijorat că nu le găsește. Erau la mine acasă.
Azi mi-a adus o parte din vinilurile mele. Atât cât a putut căra din camera mea veche de acasă. O mai frumoasă surpriză nu putea să-mi facă, pe lângă bunătățile din frigider și clementinele înșirate prin casă. Joia dupamiaza se simte casa altfel când ajung de la birou. Pisicile hrănite dorm, spoturile arse lunea funcționează, coșul de hârtii de lângă birou e gol și încălțările de la cuier aliniate. Încearcă să nu-mi schimbe ordinea la nimic, să nu îmi mute nimic și simt cum face tot în cel mai neinvaziv mod posibil.
Acasă azi e cald, e mai acasă și am miez de sâmburi de caisă în bol.