Pentru fiecare înseamnă altceva. Și numărul de necunoscute e la fel de diferit. Cei mai norocoși dintre noi am reușit să o rezolvăm și ne căutăm soluția calculată în respirația mentolată a unui iubit mai mult sau mai puțin întârziat. Oricând vine e prea târziu chiar dacă niciodată nu e prea târziu.
Pentru că întotdeauna ține de timp. De cum se potrivește fereastra deschisă cu briza la temperatura perfectă și cu mirosul de tei ce-mi umple camera. De cum se potrivește rochița cu flori cu cearșaful negru și cu ‘cigarette burns’. De cum ți se lipește de suflet un om, de picior un tatuaj nou și de minte o îndoială dulce. De cum se potrivește roșul cireșelor în castronul albastru, albul țigărilor în colțul portocaliu al scrumierei și sărutul tău după o ceartă.
Pentru că nu ne naștem știind să rezolvăm, încercăm teoreme demonstrate de alții. Ne dăm seama pe parcurs că ele funcționează doar individual și le abandonăm, cu plâns sau fără, lăsând în urmă șir de necunoscuți/e.
M-am lăudat întotdeauna că-s ușor de făcut fericită. Acum nu mai sunt așa de sigură. Doar fericită.
Ceea ce este bizar este că nu par fericită. Ah, cineva drag mi-a spus ieri că strălucesc.
Nu-s toate la locul lor cum ar trebui să fie, dar dacă muzica se lipește, vremea e perfectă și cine vrei tu să te iubească te iubește nu ai cum să nu comanzi cel mai fain cocktail din meniu la fiecare terasă unde te găsește senzația.

Momentul când te oprești. Când nu mai cauți și nu mai rezolvi. Când trăiești.
O să fie bine. Cu drame, cu dor, cu despărțiri, cu împăcări, cu reîntâlniri, cu râsete în hohote și plâns sărat, cu aburi de alcool, cu piele transpirată și sărut pe gât, cu ambiție, cu declarații și cu nopți albe.

Mi-am recondiționat brățara cu charmuri. Am scos unele, am adăugat altele. Era timpul.