Sad, lonely or sick… if I had to choose one, I’d pick lonely…

O zi turbată e deajuns să te demoralizeze complet. Pentru puțin timp. O lună plină enervantă, un job obositor și prea multe ce “trebuie făcute” într-un timp prea scurt. Cel mai tare și mai tare mă obosește încrederea în tine. Insistența mea. Greșelile mele. Greșeala mea.
E din ce în ce mai bine când taci. E din ce în ce mai bine când te ascunzi. E din ce în ce mai clar.
Azi n-am găsit nimic să mă inspire și nu mă mai inspiră nimeni de ceva timp. De-atunci am zis că-i grav. Că mie îmi place să zic. Și-o să-mi placă din ce în ce mai mult să tac.

Am în plan o seară folk, un concert Trooper, mâine, și o excursie scurtă în Vrancea, în weekend. Le-aș face pe toate lejer fără să vorbesc.

Sătulă de motive, dezinteres și poate frică mult prea multă. Iz de vinovăție și oscilări.

Oftez și-apoi ridic umerii încet. Din seara asta uit de azi.