Nu știu când a trecut ultima lună dar știu cum. Nu am povestit și lăudat BGG-ul (întâlnirea bloggerilor gălățeni) și ar fi trebuit că le iese din ce în ce mai frumos, mai organizat, mai entertaining. Nu am lăudat și povestit BeTedX-ul la care am fost și care mi s-a părut un eveniment pentru care s-a muncit mult și care a ieșit frumos, mai frumos decât mă așteptam. N-am organizat de prea mult timp deja Schimbul de cărți și am în plan curând. N-am zis La mulți ani! tuturor sărbătoriților și până și lu’ tătic i-am zis a doua zi. Dar am călătorit mult, am alergat mult, am văzut locuri noi, am revăzut locuri iubite și am fost fericită.
De ceva timp sufletul îmi trăiește întins pe un covor cu dungi portocalii și mov dând din degetele de la picioare pe pernele albe ale unei canapele moi, privirea mi se plimbă pe un balcon deschis cu vedere la o pajiște pe care se joacă (la propriu și înregistrat de ochiul meu) doi cai frumoși iar gândurile mi se liniștesc doar în cada plină de spumă din baia prea portocalie.
De ceva timp mă doboară planurile realizate, dorințele împlinite și dragostea ta. Mansarda devine aerisită, pisicile dorm în valize și nu mă mai așteaptă nimeni la scară cu o cafea caldă la prima oră.
Pentru Flo am ceaiuri și jeleuri, povești și liniște. Pentru tine am sprijin și încurajări, morală și frustrare, toate date pe o privire tristă. N-am timp. Și am nevoie de timp.
Deocamdată mă scald în exaltare înghesuită într-o așteptare neîncăpătoare. Am nevoie de ceața aia lăptoasă de dimineață care inundă balconul și de un strat de zăpadă cu urme de lăbuțe în el. Casa ne miroase a nou. La fel și dragostea.

“Being with you and not being with you is the only way I have to measure time.”