De ieri mă scald în stare mov. Aseară am privit ore întregi într-un punct fix mestecând absentă într-un borcan cu dulceaţă de nuci verzi. Două nopţi la rând am condus prin oraş o maşină care nu este a mea. Când apăs pe butonul mouse-ului, la fiecare click ţâşneşte cafea. Pentru că am vărsat toată cana pe el. Împart haotic bucăţi din mine bărbaţilor din viaţa mea. Unul mă strânge în braţe, unul mă aşteaptă cu cafeaua dimineaţa în stradă, unul e prins în examene şi nu-şi aude telefonul, unul e plecat într-o zonă unde lumea îl crede din Maramureş, unul m-ascultă şi când nu vorbesc şi înţelege ce spun, unul mă iubeşte, unul mă duce la concerte. Sunt mai puţini de-atât şi îşi amestecă aceste atribute între ei.
 Mă fascinează femeia brunetă de la departamentul comercial Rds-Rcs. Mă fascinează femeia aia şi habar nu am de ce. Aş privi-o ore întregi.
 Momentul perfect să te îndrăgosteşti este acum.
 Pe acelaşi sistem cu pisica movica care observă “cu atenţie că de când e vacanţă oamenii din metrou şi autobuz sunt mai urâţi” eu observ că de când e vacanţă oamenii din oraşul meu sunt mai frumoşi. De aici putem concluziona că în vacanţă oamenii frumoşi migrează din oraşul pisicii în oraşul meu?
 Nu pot să merg la Peninsula şi să văd/ascult/prizez Korn de ziua mea. Prieten bun se căsătoreşte şi are nevoie de privirea mea ca să se convingă că face o greşeală drept urmare mi-a dat cel mai important rol în toată nuntă lui. În compensare o să mă las convinsă să merg la Serj. Pentru mine nu se compară dar spectacolul va fi în bucuria de pe faţa ta.
 Rochiile lungi cu spatele gol şi falduri diafane mi se par extrem de senzuale. Îmi doresc zilnic. Rochii şi purtătoare.
 Un domn zâmbitor şi cu pălărie de paie, azi, mi-a adus o îngheţată la schimb pentru o piesă de plastic de pus la plasa de ţânţari. Atât. Şi emoţia!