We can blame it on a lot of things or we can just admit we were shit people

Cea mai frumoasă petrecere trebuie musai să aibă prietenii mei cei mai buni, exact ăia care au știut să fie acolo, musai șapse longdrafturi, 14 shoturi de tequilla, nici măcar o țigară rămasă sau doar una strâmbă, o masă mică și rotundă la care mi-aș fi petrecut tot restul vieții, o masă mare cu multe canapele moi și-un blitz, prea multe complimente, sentimentul de în siguranță, muzică neapărat bună și neapărat cântată de noi toți, nici un regret, peripeții până la a ajunge acolo, cz al meu, o dimineață cu două cafele și cea mai frumoasă privire, o halbă de cuburi de gheață, o cola rece și doar un tremur de mahmureală. De mult n-am mai fost la așa un party fain. De ultima oară, de fapt. De la Punkvelion. Se va umple în curând online-ul și de poze de la acest best party eveeer…

Mi-am dat seama că mulți oameni mă iubesc tare. Sau că unii vor să înceteze brusc. Sau că încă mă iubesc dar din motive absolut greșite. Sau doar încep să mă iubească. Îi păstrez în mine doar pe cei care mă iubesc pentru motivele care trebuie. Alea bune și sincere, altruiste (atât cât permite iubirea) și optimiste. Și-am să mă îndepărtez de cei ce-mping în față iubiri limitate cu reguli inventate și schimbate de la săptămână la altă sau intensitate schimbată de la o stare la alta.

Și fraza aia pe care nu știu de unde am reținut-o și nici de ce spun numele astea: what Louie says about Louise, says more about Louie than about Louise…

Imaginar îi mai îmbrățișez pe toți încă o dată. Mai mult pe Adi. De la mulți ani!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

10 − 5 =