When was the last time I did something for the first time?

Nu numai că mă vindec încet şi sigur pe sub pansamente gâdilătoare, nu numai că fac cruste vineţii la răni unse şi oblojite dar trece şi ce nu aveam. E bine că e ger şi iarnă. M-ascund sub şiruri de fulare groase şi pulovere pe gât. Până la vară mă cojesc, vindec şi exfoliez de tot răul. E clar că vara asta n-o să mă mai recunoască. 

  

 Ştiţi filmele americane cu femei nebune de 30 de ani ce trăiesc singure sau însoţite random de-un câine, o pisică, un raton, o marmotă, ce merg zilnic la un job nici prea prea nici foarte foarte, care zâmbesc cretin mergând pe stradă, cumpără de fiecare dată altceva dintr-un supermarket, au casa ornată comod şi colorat, lenevesc şi se leagănă în gânduri proprii dar par complet satisfacute şi fericite? Eu. Culmea, de obicei sunt comedii romantice. Tot eu. 

  

 Femei frumoase mă vizitează seara şi-mi bântuie camerele calde împrăştiind stare de bine. Fac cafele fierbinţi şi le bem din căni ce zâmbesc, facem planuri de fun şi schimb de cadouri. Îmi răscolesc cutiile cu farduri, îmi pufăie parfumurile şi mă susţin necondiţionat.  

  

 Frumos, calm şi comod. Cald, râs înfundat sau vesel, odihnă şi joacă. Siguranţă, apropiere şi sinceritate. Nu te mai încadrezi de mult în toate astea şi doar capitolul iubire nu anulează toate celelalte.  Nu acum.