S-a lăsat brusc o linişte apăsătoare. Liniştea aia în care zgomotul de logare al unui id pe ym te face să tresări cu tot cu scaun. Liniştea aia în care îţi strângi genunchii cu mâinile, te bâţâi autistic privind un nickname. Starea surdă în care the psychic mode în pidgin nu mai e fun ci doar chinuitor aşteptând să vezi ce scrie. Primeşti sms şi-ţi tremură mâinile. Răspunzi sec şi uiţi să respiri. Liniştea racoroasă. Idle. Cel mai bine face somnul. Şi în momente dinastea somnul e plin de vise aproape reale. Dimineaţa are altă culoare şi tu te simţi mai puternic. Când ţi se reproşează un gol ai primul instinct să-l vezi şi simţi şi-n tine. În mine nu e gol. M-am gândit. Nu e.
Şi-apoi brusc, de la lumina asta de primăvară instaurată, te simţi mai bine. Faci planuri frumoase de 1 mai pe plajă, de sfârşit de săptămâna, în aprilie, la Bucureşti şi de-o plimbare pe faleză mâine. Chiar mâine.
Când ajungi în punctul ăla în care e urât, doare, te simţi minţit şi crezi că meriţi mai mult, ai senzaţia că dacă spui stop, pui punct şi tai de la rădăcină rezolvi ceva, sau că poţi merge mai departe sau că e exact ce trebuia făcut. Şi-apoi când trec următoarele ore realizezi că doare tare, că dacă motivul era confuzia şi ceaţa, acestea s-au adâncit şi dublat, realizezi că punctul ăsta şi NU-ul vehement te-au aruncat într-un hău mai mare decât ăla în care te credeai. Şi-apoi la ce bun?
Casual friday în tenişi şi tricou Metallica. Random texting. Un coleg îmi spune Oneta. Sweet. Office supplies sau cadouri sub forma pixurilor roşii cu gel. Miroase a cafea caldă.
plimbare pe mal :) suna bine :)
:) stiu… it's a must!
imi place mult cum scrii. imi recunosc gandurile si emotiile in cuvintele tale. ciudat … pot sa te intreb de unde esti? si poate legam o conversatie intr-o zi, mi-ar face placere.:) daca nu, take care si apropo, am sa te adaug la blogroll!
deci postul asta… parca am rememorat ultimele mele saptamani…