În vremuri de criză cauţi oameni puternici. Te-ai săturat de resemnarea şi dezamăgirea ciudată din ochii tuturor. De zâmbetul amar. În vremuri de criză vrei să întâlneşti oameni cu planuri de viitor şi sclipire optimistă. Cu entuziasmul nealterat şi încrederea proporţională. Îţi trebuie dovada vie că se poate. Îţi trebuie exemplul, stimularea, ambiţia şi speranţa. Sau poate doar un zâmbet pozitiv şi-o stare de bine.
Knock on the sky and listen to the sound.
Terapie ciudată. Nervi necontrolaţi. Nori de şerveţele mentolate şi-un nas roşu.
Nu vreau să mă plimb, nu vreau flori, nu vreau muzică tare. Vreau acasă şi puţină organizare. Zâmbesc. Haos nociv. Doar azi.
Am primit un sms, una pereche tenişi noi şi zambile. Eu încă aştept lăcrămioarele.
Coffeta, fervex şi o orhidee.
There are some remedies worse than the disease.
ai jucat vreodata “castelul”? era cu pietrele tale, pe care trebuia sa le darimi cu o minge. nu, nu vreau sa ti le darim, pentru ca mie imi place doar sa construiesc. de asta nici nu imi placea jocul cu pricina.
Mie imi placea dintr-un motiv frivol si superficial, si-anume, desi jucam groaznic de rau intotdeauna se bateau sa ma aleaga in echipe! :)
La multi ani de Martisor!!!
http://tezeu.files.wordpress.com/2009/03/inima-din-pachete-de-tigari.jpg?w=400&h=300
multumesc, tezeu… original ca-ntotdeauna!
nice….