Sacrific toate cafelele nebăute încă şi toate paharele de lapte rece. Sacrific toate cornetele de îngheţată şi cupele de tiramisu negustate încă. Sacrific toate tufele de hortensie, buchetele de tuberoze şi crinii nemirositi vara asta. Sacrific toate plimbările pe faleză, nopţile pe Domneasca teilor şi priveliştea de la Fructul Soarelui. Sacrific toate pisicile nemângâiate încă, toţi puii de căţel neţinuţi în braţe şi toate dăţile când mi-ar toarce pisica în braţe. Sacrific toate băile în spumă, băile în mare şi piscinele neinotate încă. Sacrific nisipul, valul, cortul. Bronzul, briza şi aerul sărat. Muntele, drumul şi oraşul. Copiii, planul, viaţa. Aerul, somnul şi plânsul. Concertele, muzica şi cărţile. Fierul de călcat, ondulatorul de păr şi prăjitorul de pâine. Liniştea, calmul şi echilibrul. Tot. 

  

 Să te strâng în braţe.  

 Şi e neimportant că tu n-ai să îmi ceri niciodată aşa ceva cum n-am să-ţi cer nici eu, niciodată, sacrificiile astea. Şi e important cât de convinşi suntem pe rând că le-am face sau că celălalt le-ar face.