Ce-mi faci? Te vindec!

…o stare de disperare faţă de inutilitatea existenţei…
Sau poate e doar scepticism extrem. Pentru că suficiente dovezi mă fac să dau cuminte din cap. Aprobator.
Depresie majoră.
Mi se învârt crâmpeie de conversaţie cretin de obsedant în cap.
Cu mâna pe o carte groasă ce ţipă un cuvânt cu negru NINJA întreabă: Ai citit-o? Nu.
Ah, aşa ar răspunde şi un ninja.


Alţi protagonişti sau cam aceiaşi:
…o voce menţiona o melodie… corner of a dark room
… sună a Blair witch project…
în acelaşi timp rostind şi întrebând… l-ai văzut?

Liz, ai un semn pe umărul drept!
Sunt urme de dinţi…

Mi-am mângâiat protector semnul… se vede?
Daa…
E de la Dina, eu oricum ţi-aş fi muşcat umărul stâng…

Ochii mei au ţipat a depresie azi toată ziua. Când ai plecat am plâns. Toate cele 47 de secunde.

Cineva vroia nihil în posturile mele. Iată. Fii fericit.

N-aş putea iubi un om cu o îmbrăţişare ezitantă şi slabă, care s-ar feri oarecum de contact şi împletire de energii, care şi-ar feri privirea şi obrazul.

O îmbrăţişare fermă şi din toată inima, care să dureze exact cât trebuie, nu să te facă să o exagerezi nici să te simţi prizonierul ei, care să miroasă a tine şi să mă lase goală după, poate salva sau doar debusola.

O promisiune:
“Într-o zi o să vin la tine, pierdut ca întotdeauna de mine şi de toţi, vom sta, vom vorbi, vom fuma alene în timp ce ne vom schimba priviri pline! Iar eu voi pleca să-mi alerg iubirea în continuare, aruncându-ţi de pe trepte un zâmbet care ştiu că mereu naşte ceva în tine, deşi nu mereu pentru timp suficient de lung!”

Acum chiar scriu trist. Eu, cea mai optimistă persoană în viaţă. Cea mai puternică. Sunt înfrântă.

Speranţa sună aşa: Singura persoană care ar şti să mă găsească, vadă şi recunoască chiar şi cu masca permanentă a înfrângerii, chiar şi zăcând în cel mai negru abis ar şti să mă culeagă şi să mă vindece aducându-mă la tine. Pentru că ştie că tu eşti vindecarea mea şi cel mai important e că ştie cum să te găsească şi pe tine.

Plâng în pumnii plini de blasfemii. Îmi muşc atât de tare buza de jos. Mă obsedează un tramvai.
Pe înserat am încercat să întru în casa părinţilor mei. Uşa era încuiată. Straniu sentiment de deja vu. Cu ani în urmă eram tot acolo, mângâind acelaşi câine lup, sprijinindu-mă de aceleaşi cahle vechi şi sparte şi simţindu-mă la fel de goală. Uşa era şi atunci încuiată. Uşa aceea nu am găsit-o niciodată încuiată. Decât atunci şi-acum.

Realitate dărâmată, bolnavă şi imorală.
Paznicul închisorii să-ţi pună comprese reci pe frunte şi să se joace-n părul tău cu-aceleaşi mâini cu care trage de fiare ruginite şi lacăte imense. Pasiuni şi adorări cuminte şi atent ocolite într-o prietenie ciudată ca o mângâiere rece pe un spate fierbinte. În cel mai renegat şi criticabil prieten şi cu cel mai bizar comportament să ştii că se ascunde singurul om care a reuşit vreodată şi reuşeşte să te cunoască exact cum eşti şi cum simţi. Cea mai inteligentă fiinţă în viaţă să îţi dea mai multă înţelepciune printr-o muşcătură decât prin îmbogăţirea vocabularului cu 4 noi termeni complicaţi.
Încrucişate.
Nu trebuie să te înţeleg ca să te pot iubi. Tu oricum nu mă înţelegi.
Ca să mă înţelegi trebuie să iubeşti exact ca mine. Şi cu aceeaşi doză de imoralitate. De asta tu mă înţelegi.
Când te voi înţelege şi nu voi mai întreba… deja nu te voi mai iubi.
Când vom iubi altfel nu ne vom mai înţelege unul pe celălalt.
Până atunci…

This entry was posted in Coffee.

8 comments on “Ce-mi faci? Te vindec!

  1. Dina says:

    aș fi zis că îmi pare rău, dar îmi place să las semne. chiar și pe piele.

  2. Liz says:

    …si pentru asta iti multumesc…

  3. Carmen says:

    ..lasa ca unde musca Dina, creste.

    zic si eu.

  4. Liz says:

    Hmmm, interesanta teorie!

  5. Ioan Castil Valeda says:

    ‘impletire de energii’ – super ! :)

  6. Liz says:

    ICV, cum ai reusit sa subliniezi exact termenul cel mai complex din tot articolul meu bizar… cel mai hippi, zen si pagan din toate… esential, de altfel… Multumesc…

  7. Ioan Castil Valeda says:

    Oamenii nu sunt atat de diferiti pe cat am crede. :)

  8. Liz says:

    Oamenii sunt mai diferiti decat ii credem… :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

11 + 14 =