Îți simt mailurile lungi ca ore de somn și plus de energie. Zâmbesc cald când ajung la frazele de final.
Îți simt cuvintele desprinse direct din mine. Din eu mai de demult. De pe vremea când eu pe mine nu mă iubeam atât de tare cât mă iubesc acum deși aș fi meritat mai mult atunci. Îți simt destăinuirile dulci, amuzante și asemănătoare. Femeie…
Tresar la sunetele telefonului și-apoi zâmbesc sigură că-i un mesaj deștept și fix cum am nevoie de la Flo. Tresar la sunetul de mail și-apoi mă relaxez în senzația unei prietenii odihnitoare. Și-atât. Cu vorbe spuse, auzite, rostite sau strigate, nimic. Și-i bine așa.
Nu-mi trebuie altceva, nu vreau altceva și nici nu pot altceva. Mi s-au înnodat gândurile în așa hal încât îs paranoică din orice sentiment de-al meu sau senzație din exterior. Empatia mi-a rămas ancorată de câteva blipuri de smartphone și-atât. Nici că-mi pasă de altceva/altcineva.
Oricât aș încerca să înțeleg, să descos, să explic sau să-mi argumentez singură nebunia din jur, îmi dă cu minus și cu aburi subpresiune pe urechi. So, fuck it. Să bem, zic. Safe, happy first date, babe!
“Babe, respiră. Nu ești responsabilă de tragediile nimănui. Keep calm and carry on. Bucură-te de prezent, nu știi ce-o veni mâine.”
Everything is going to be alright. Maybe not today but eventualy.
Nu te lovi unde nu te doare! De la Flo, direct in plex.
[…] Luiza Tofan loveste fix la sentiment […]