Regret şi dor
Un regret straniu ce în ani s-a transformat dintr-un dor imens pe de-o parte şi un dor mare şi intens pe de altă parte, ce prezentul real îl amestecă cu un regret trist.
Regretul e cel cu care te regăsesc în întâmplări inedite şi cunoştinţe noi şi în toate lucrurile pe care sunt nevoită să le fac acum fără tine. Îţi dedic neîncetat gesturi şi gânduri şi aşa voi face toată viaţa mea. Pentru tine mă întind pe covorul pufos şi închid ochii cântând, pentru tine încă port tricoul negru, vechi şi rupt ce-odată îl scoteai de pe tine, neluandu-ţi privirea de pe privirea mea, pentru tine am transformat în mine toate gândurile şi plăcerile ce tu mi le-ai arătat, pentru tine mă pierd câteodată în dejavu-uri dureroase. Pentru tine trăiesc acum viaţa ce mi-o promiteai şi nu te-am lăsat să o împărţim.
Dorul prezent şi intens e cel ce-l simt fără să ştiu de ce, fără să am voie şi fără să îl pot respinge. E dor dat de tot ce eşti, ce spui şi ce faci, e nevoie fizică de a te avea lângă mine, de a te auzi de a te privi. Din cauza ta şi datorită ţie trăiesc acum viaţa pe care o trăiesc aproape aşa cum mi-am dorit.
Un cub de dor de la Angela îl iau şi ţi-l ofer ştiind că am să-l citesc în ochii tăi data viitoare deşi nu îmi vei spune nimic.
Liniştea care vine o data cu vocea ta. Inconfundabilă.
Atunci, aşteptarea nu mai doare. Iar timpul, în goana lui, te ajută să vii mai repede. Ne întâlnim de-atâtea ori în gânduri comune fără să ştim, fără să fie necesar să ne-o spunem. Îmi este de-ajuns să te ascult şi uit cât de mult mi-ai lipsit. Dacă depărtarea s-ar măsura în cuvinte, n-ar mai exista secundă de tăcere. Şi totuşi, atunci când te văd, buzele mele tac. Doar ochii îţi spun mereu bine ai venit. Înţelegi, astfel, cât de dor mi-a fost. Tu ştii întotdeauna când să vii.
Musical mood pentru regret şi-apoi pentru un dor de tine.
Limp Bizkit / Behind Blue Eyes
Asculta mai multe audio Muzica
Guns'n Roses – Since I don't have you
Asculta mai multe audio Muzica
am văzut titlul postării și am rămas setată. Câteva minute, nu așa…
Și apoi am dat în jos și am văzut că ai pus tu melodia din care e luat. Pur și simplu auzeam în cap ca un ecou melodia și nu o putea recunoaște.. pff!
La mine e furtuna si musical mood… ploaia asta da stare racoroasa de rock si nostalgie… fac o cafea calda si ma intind pe jos..
Vreau cateodata sa lenevesc in companie buna si sa povestesc ce imi amintesc melodiile astea… ies in ploaie, macar un pic, sa imi revin si-apoi ma-ntorc online…
Si la tine, Ilana, e musical mood in ultimul timp.
pprivirea lui spune tot…si el nici macar nu e constient
Septimia, cat de adevarat… nu-i constient, nu stie si totusi vrea!
vocea lui – cea mai frumoasa din lume..
privirea lui – cea in care te simti cu adevarat frumoasa..
tot ce-ti aminteste de el – amintiri taioase, dar fara de care nu ai putea trai..
dorul de el – nevoia de el, de rutina atat de placuta cu el..
el – ceea ce nimeni, niciodata, nu va mai putea fi.
si ochii mei, din care-a curs o lacrima, confirma ceea ce simt de la inceputul verii …
>:D<
de cand te citesc simti si zambesti, esti toata zambet si sentiment!
Am plans.
stiu, Vy… si cu fiecare stare sau gand spre cine vrei vei plange… e bine!
Tu, Liz, postarea asta m-a durut. Nu stiu de ce, ca n-am situatii d-astea; tu stii ca eu n-am nimic.
Dar… m-a durut, tu. Orbeste si surd, cumva peste tot, nu doar in stomac, si cumva dincolo de noi. Milioane de astfel de regrete, raspandite prin lumea intreaga, nu doar vietuiesc departe de mine, in altii, ci ma sufoca. Pe mine.
Sau faptul ca-i al tau il face dureros.
:) the one that got away… mi-e drag regretul asta… e regretul cliseu… e parte din mine… e singurul… si n-as fi fost la fel fara el… si fara greselile astea ale mele…
Ma ai pe mine.
:) Liz drag.