Fără mare plăcere scriu acest post. Cred că la un moment dat fiecare bloger ajunge la concluzia că trebuie să îl scrie. Poate ca un disclaimer sau poate ca o explicaţie sau cine ştie cum sătul de-atâtea denigrări şi înjurături primite. Am blog. Sunt bloger. Am un blog personal ceea ce înseamnă că, pe lângă faptul că sunt cel mai aproape de definiţia şi destinaţia unei astfel de unelte cum a fost ea iniţial concepută, scriu diverse articole, cu subiect sau fără, cu interes general sau fără, cu şi despre mine, cu şi despre cine vreau şi simt eu să scriu. Nu am target. (sic!) Nu am limite (poate de bun simţ şi poate limitele mele de interes personal ca să zic aşa). Acesta este blogul meu personal, este ziarul meu gratuit despre nimic cu răspândire de la mică la foarte mică, este o fiţuică mâzgălită după bunul meu plac lipită pe-un stâlp undeva mult deasupra nivelului ochilor ca să fiu sigură că dacă chiar vrei să o citeşti trebuie să faci puţin efort şi nu îţi bag cu forţa aberaţiile în retină tocmai din acest motiv. Îmi place ideea de a avea blog, îmi place ideea de a scrie pe blog, îmi place ideea că cineva citeşte ce am scris. Nu urmăresc ceva anume având un blog. Scriu constant undeva la mijloc între ce-i considerat rar şi des. Nu sunt coerentă în subiecte şi taguri şi nici nu cred că aş putea fi. Nu ştiu foarte multe despre fenomen în sine dar învăţ pe parcurs. Nu înţeleg încă termenul asociat unor bloguri şi anume “de nişă”. Îmi place ideea de a-ţi face publice gândurile şi ideile, binenteles cele pe care simţi că vrei să le faci publice. Majoritatea blogurilor care le citesc sunt bloguri personale deşi şi încadrarea asta este vagă. Şi preferinţa de răsfoire e doar e o chestiune de gust în a alege blogurile pe care le citeşti. Sunt oameni care povestesc, la fel ca mulţi alţii, cum s-au trezit, cum şi-au băut cafeaua şi cum şi-au început ziua de muncă. Un mare nimic monoton care ni se întâmplă tuturor. Dar ei îl pot povesti atât de frumos încât dau stare de bine. Şi o dau povestind despre orice alt nimic din viaţa lor familiar şi noua celor ce-i citim. De aceea blogurile personale există şi unele au atâta succes. Pentru talentul de povestitor al celor ce le deţin şi implicit pentru starea de bine ce o dau cititorilor lor. Există prea multe bloguri despre nimic! So what? Să fie exact câţi oameni sunt. Fiecare cu acelaşi nimic povestit în stilul propriu. Ne trebuie mai multe bloguri specializate!(pr, marketing, advertising….) Pentru? Aveţi vre-o meserie comună, domeniu comun (job/carieră în speţă) de interes? Adunaţi-vă la un loc şi scrieţi despre ea/ele. Nu! Scriem toţi despre exact acelaşi lucru, în aceeaşi exacţi termeni (de specialitate, binenteles), cu exact aceleaşi principii enumerate (pentru că alea există ca şi teorie), cu exact aceleaşi surse citate, dar fiecare pe blogul lui, să fie clar! Aici am exagerat de amorul artei. Scuze! Deja mi-e frică să public postul ăsta. Nu am nimic cu blogurile politice sau de satiră politică pentru că-s diferite şi permit ideii personale să răzbată. Nu am nimic cu blogurile mondene sau de ştiri. Funcţionează pe principiul ziarelor şi revistelor. Dar blogurile la limita extremă a limbajului de lemn,care ne sfătuiesc greoi de citit cum să comunicăm şi să ne, cum stă treabă cu imaginea şi toate astea amestecate cu noua modalitate de comunicare numită blog şi cu un ton superior sunt enervante. Sper să nu-mi sară toţi în cap acum. Nu vreau să jignesc efectiv pe nimeni ci e doar o reacţie de autoapărare pe care-ncerc să o explic. Am citit bloguri despre cum ar trebui să fie un blog urmând principii demonstrate şi ce ar trebui să conţină şi sub ce formă dezapreciind din start blogurile personale despre nimic tocmai din principalul motiv că sunt despre nimic. Un blog interesant este un blog ca al lor plin de lucruri utile şi interesante despre ce ar trebui să ai pe un blog. Nu vă sună ceva rău?! Şi vestita contrazicere-n idei ar fi că eu sunt în targetul lor pentru că am blog şi ei scriu sfaturi despre cum ar trebui să mă comunic şi să comunic cu ajutorul blogului şi mă desfiinţează aberant zicând că blogerii ce scriu despre nimic oricum nu fac parte din targetul lor. Sunt doar idei desprinse din câteva articole. Şi am reacţionat. Nu toţi sunt la fel.
Va rog să mă iertaţi. Sunt inofensivă de felul meu. Şi-mi place blogul meu frustrat. Zâmbet.
Liz, am gasit multe bloguri pe care se expuneau principii de viata .Ideile erau frumos aranjate , bine exprimate dar ma gandeam ca mi-ar fi placut sa stiu cum si-a folosit acea persoana ideile in viata de zi cu zi . Cum a intampinat o problema, , ce stari l-au cuprins cand a iubit ,cum a trecut peste un esec.
Dar ma rog, fiecare scrie despre ce (sau cum )ii place.Si isi tine pe-aproape prieteni virtuali care ii inteleg scrierile si le apreciaza. Scopul blogului meu nu este unul educativ ci de a-mi pastra impresiile si gandurile .Pentru unii ,Liz, ceea ce scriem noi sunt aberatii .Pentru noi, aceste ,,nimicuri ” sunt importante “.E randul meu sa iti spun sa nu bagi in seama rautatile .Zambesc si eu cu tine ;)
nimicul este cel mai frumos.
nimicul lasa intotdeauna loc de interpretari.
e o relaxare sa iti citesc posturile.
scrii frumos si sa nu te opresti din asta,pentru ca astfel totii cititorii tai(inclusiv eu),am reveni la acel monoton sec si repetitiv.
uite, nu vreau sa intru in detalii despre bloguri si posesori de bloguri.
dar, nu pot sa ma abtin sa-ti spun ca o conditie esentiala a blogului,- cel putin eu asa o vad-, este aceea de a scrie corect gramatical.
Dar tie de ce iti pasa de ei? Ce stiu ei de lacrimi, de ura, iubire, de viata, ca asta iti place tie la noi?! Ce stiu ei de nopti nedormite si nihil… ai citit un blog de utilitarist altruist si poc!? Hai , chill, facem un karaoke! Si nu mai citi bloguri din masa!
in sfarsit postul despre bloguri. ma asteptam sa fie mai incisiv (recunosc ca nu aveam nici un motiv sa ma astept sa fie asa).
constient fiind la ce ma expun,totusi spun: cred ca majoritatea blogarilor au o problema. adica viata reala si cele 24 de ore pe care le traiesc nu imi sunt de ajuns sa ma exprim? :) mie mi se pare ca uneori ia forma unui strigat disperat de “check me ou!!!!”
bine, nu vreau sa ma refer aici la pateticii aia care isi pun nume savante, citate inteligente, si poze cu iz de artist. si nici la nebunii aia care 50 de posturi pe zi.
stii ce se zice – de fapt eu zic :-) – daca poti…faci, daca nu..let’s blogg about :-) anul trecut, A.Nastase era mare, dar mare blogar/ Anul asta, noul mare blogar este Tariceanu.
Anielle, cata blandete si intelepciune imprastii tu…
Balthazaa, multumesc, nu ma opresc eu aici ci doar, cum am si zis, la un moment dat toti ajung la postul asta, cumva…
Carmen, stiu ca e esential si chiar consider ca e o conditie indeplinita la mine pe blog… inevitabil, totusi, greseli atat de nepermise si neacceptate apar… din oboseala, neatentie sau whatever… nu ma scuz, si nici nu ma explic ci doar iti raspund… nu sunt o inculta si ma consider una din persoanele care respecta limba si ii stie gramatica dar… na… acuma… la prima virgula lipsa… Vorba cuiva drag, plecat acuma la olimpiada nationala la mai sus discutata limba: mai grav sa pui o cratima unde nu exista decat sa nu o pui deloc unde ar fi trebuit!
Cip, tu dai stare de chill oricand… si doar ma cunosti, sunt calma si-i un post scris calm doar ca am simtit ca trebuia sa-l scriu… chiar de nu se integreaza in peisajul blogului meu… si mai ales ca il promisesem…
Haha, ma las de citit bloguri din masa “utilitarianistilor” (asa era termenul inventat!! si fara sens)si revin la minunatele postari despre nimic si tot, despre divin si hedonism, despre pesimismul ce razbate din cele mai optimiste idei ale tale de exemplu! Karaoke! so gay! love it!
Codrooo, ai dreptate, este un “check me out!!” si doar stii ca tie iti recunoscusem cum e cu frustrarea si cu anonimatul si categoriile care mi se aplicau mie…
Am incercat sa explic ca nu ma consider mare bloger dar nici nu accept desfiintare din partea unor oameni ce-si dau doar aere de superioritate si se joaca de-a termenii stiintifici cu noi!
A avea blog in ziua de azi e trendy. E una din multe chestii cool. De aceea au blog politicienii, oamenii de afaceri, elevii, bunicutele si toate categoriile de oameni si neoameni.
Ne deosebeste stilul si motivatia. Unii au blog tematic, altii scriu despre “nimicurile” de zi cu zi. Unii o fac pentru bani, altii pentru notorietate, pentru a-si elibera frustrari sau a imbraca identitati pe care realitatea nu le permite a le-mbraca. Unii sunt originali, altii dau copy/paste. Unii scriu romaneste, altii scriu in limbi doar de ei stiute. Unii sunt prieteni cu ortografia si gramatica limbii romane, altii nu. Etc, etc, etc.
Atunci cand exista o mare diversitate, exista si optiuni. Ca cititor de bloguri citesc ce-mi place, convine, am chef, am interes, samd.
Ca scriitor de blog am spus-o nu o data: scriu pentru mine. Da, o fac intr-un spatiu public si-i las si pe altii sa-mi patrunda-n ganduri. E alegerea mea. La fel cum alegerea cititorilor mei e sa ma citeasca au ba. Eu scriu sa ma eliberez si o fac de cele mai multe ori cand ma simt apasata, trista sau ma-ncearca sentimente de cele mai multe ori negative. Pe unii poate ii enervez. Poate altora asta le place. Nu ma intereseaza. Eu cand sunt bucuroasa nu prea sunt creativa. Tristetea ma dezlantuie. Asta simt, asta fac. Nu ma justific. Primesc cititori cu bun simt, le raspund tinand cont de norme elementare de bun simt, dar dau si suturi in fund cand nu-mi convine. E “tarina mea” si fac ce vreau pe ea. Am simtul proprietatii foaaaarte dezvoltat.
Asa ca draga Liz, ca sa si concluzionez, e bine ca te-ai eliberat varsandu-ti oful. Sunt convinsa ca ai sa scrii in continuare in felu-ti, dupa chef si stare. Eu am sa trec in continuare regulat pe aici, chiardaca nu mereu las un semn al trecerii :).
O ultima rugaminte: da-mi o adresa de mail sa-ti scrie Julia Roberts 2 randuri. Vei vedea ce si de ce. Surpriza :D.
Mi-am publicat si mailul si id-ul pe pagina in dreapta jos… oricum, mailul l-am avut din totdeauna afisat ca poza :)
Astept surprizee….
daca fiecare gust rau pe gustul tau ar fi o gara de cuvinte atunci n-am sa pot pretinde ca esti o lunatica fierbinte doar citindu-ti acele simple dulci cuvinte.
Femeia din Dulap de Nita Puflea
personal, trist si fara de talent. ->
Unii scriu mai bine despre nimic decat o fac altii despre orice :). Keep on writing :)
Nu stiam unde sa te intreb, asa ca am sa te intreb aici: Tu ai avut vreo legatura cu un anume "Tezeu"?
Sa ai numai evenimente frumoase despre care sa scrii
Spunea Cehov la un moment dat cu vocea unui personaj savuros din "Unchiul Vania" următoarea savuroasă replică: "Pe proşti nu-i interesează!" Scurt şi la obiect, nu-i aşa? :D
Nu inteleg de ce ti-ar sari cineva in cap. Tu iti aperi bucatica ta si e normal. :)
Chiar mi-a placut…frumos.
Din cate am citit, un BLOG este un "jurnal"…un jurnal al unora care s-au plictisit sa mai tina in ei frustrari, dezamagiri, bucurii, etc.
Eu cel putin m-am saturat sa mai tin in mine si sa impartasesc franturi din experientele mele doar celor care ar merita sau nu…am inceput sa ofer tuturor acele franturi iar selectia celor care trebuie sa stie despre ele…o face natura.
Nu cred ca un blog trebuie sa respecte un tipar, atata vreme cat e administrat de un singur…SUFLET.Un blog este un blog si gata…cine vrea citeste, cine nu…priveste.
Liz, poti introduce pe blog abonarea prin mail?