(foto)
Zilele calde ne scot în evidenţă prea mult. Soarele ăsta parcă ne radiografiază, pune reflectorul pe noi. Ceaţa intimă şi frigul izolator de acum două săptămâni s-au împrăştiat. Clipim des şi lăcrimăm răniţi de raze şi ne analizăm imaginile în detaliu. Privim în puncte fixe minute în şir până reuşim să compilăm toate amănuntele înfăţişării celuilalt.
Visez că pe biroul meu cresc zambile în fiecare zi. Ziua de muncă trece colorat şi repede. Mi se dau taskuri vesele cu aromă de ceai verde sau facem brainstorming despre teoria conspiraţiei şi ufo-s. Ce te aştepţi de la un şef care-n şedinţe mănâncă m&m şi bea nectar de pere? Să aibă un telefon care prezice vremea.
Dimineaţă când ajung la birou, înainte de orice, apăs trei butoane: calculator, calorifer, coffee maker. După ce îmi scot geaca am pretenţia să mă aşez pe scaun, lângă un calorifer cald, în aromă de cafea şi cu un browser primitor în faţă. Se întâmplă să mă aşez şi în momentul ăla calculatorul să se închidă, caloriferul să se răcească şi coffee makerul să rămână fără apă. Îmi reanalizez starea de reverie. Apăs din nou.
Seara, în casă, întru cu aceeaşi privire fixă. Tu faci clătite aruncându-le în sus. Zâmbeşti, îmi dai şuviţa neagră după o ureche şi cu întreagă mână îmi tragi capul către tine. Sărut apăsat şi-mbrătişare.
Primele zile calde mă fac să mă privesc de dinafară. Bizar aşa. Lately ga.
Visez că pe biroul meu cresc zambile în fiecare zi. Ziua de muncă trece colorat şi repede. Mi se dau taskuri vesele cu aromă de ceai verde sau facem brainstorming despre teoria conspiraţiei şi ufo-s. Ce te aştepţi de la un şef care-n şedinţe mănâncă m&m şi bea nectar de pere? Să aibă un telefon care prezice vremea.
Dimineaţă când ajung la birou, înainte de orice, apăs trei butoane: calculator, calorifer, coffee maker. După ce îmi scot geaca am pretenţia să mă aşez pe scaun, lângă un calorifer cald, în aromă de cafea şi cu un browser primitor în faţă. Se întâmplă să mă aşez şi în momentul ăla calculatorul să se închidă, caloriferul să se răcească şi coffee makerul să rămână fără apă. Îmi reanalizez starea de reverie. Apăs din nou.
Seara, în casă, întru cu aceeaşi privire fixă. Tu faci clătite aruncându-le în sus. Zâmbeşti, îmi dai şuviţa neagră după o ureche şi cu întreagă mână îmi tragi capul către tine. Sărut apăsat şi-mbrătişare.
Primele zile calde mă fac să mă privesc de dinafară. Bizar aşa. Lately ga.
I swear that I don’t have a gun…
Asculta mai multe audio Muzica
Azi trebuia să ajung într-un loc destul de cunoscut mie, dar am decis să mă rătăcesc luând-o pe niște străzi pe care nu mai fusesem. Am mers aiurea cam jumătate de oră, ca să ajung în locul unde trebuia să fiu, doar că pe un drum mult mai frumos.
Pe drumul ăsta mi-am dat seama că eu de la Liz am învățat să mă bucur de lucruri simple și să le fac să-mi fie importante și frumoase. Am mâncat un pastel cu ciocolată în cinstea acestei revelații.
Ma gandesc ca ma fericeste gandul ca te-ai gandit la mine… ma gandesc cate am invatat eu de la tine si cate as mai…
noroc ca avenit primavara, si poti sa nu mai dai drumul la calorifer:D
O doamne, acum observ că am zis pastel în loc de foietaj. Portugheza îmi lasă sechele, se vede.
Asta asa e… scap de calorifer. Pentru ca programul meu incepe aproape de pranz (lucky me) se intampla sa stea cate un sef la al meu birou si cand ajung eu la 10 toate merg. Eu nu bag de seama si apas si evident toate se inchid. :)
Dina, mie mi-a sunat atat de bine si sofisticat pastel cu ciocolata incat nici n-am bagat de seama ca ar fi o eroare. Daca nu exista pastel de ciocolata ar trebui inventat!
ai dreptate, sună a poezie.