“You never change things by fighting the existing reality. To change something, build a new model that makes the existing model obsolete.” That’s why I’m not fighting with you.

Cel mai rău ales anotimp pentru schimbare este toamna. Lumea se retrage și-și asumă organizarea. Diminețile reci și serile cu întuneric prea devreme nu-s bune pentru reorganizare și nici pentru planificare, nu-s bune pentru drum lung cu frică de ninsoare și nici pentru schimbat priveliștea de la geam. Schimbarea sperie. Schimbarea este grea. Și chiar dacă am trecut de etapa aia și am experiență în schimbări. Dar tot e frustrant să vezi că lumea se retrage spre bârloguri și tu părăsești bârlogul în căutarea altuia cu o priveliște mai frumoasă. E ca în diminețile de iarnă când unul iese de sub plăpumi și pilote calde spre o activitate nedorit de racoroasă și mult prea matinală și celălalt își strânge plapuma mai mult în jurul lui. Nu puteam să aleg o primăvară puternică și caldă. Sau o vară dezbrăcată și luminoasă. Fix o toamnă adormită.
“Our ability to adapt is amazing. Our ability to change isn’t quite as spectacular.”

Paradoxal, zâmbesc fericită și mă plimb pe Google Maps să-mi văd cartierul. Ceva nu o să schimb și o să îmi doresc în continuare doar oameni buni în jur. Și-am să fug de ăia gratuit răi. Și-am să-mi dau check-in la fel de des. De peste tot. Cu Instagram cu tot. Și o să-mi asum depresiile și isteriile. Și-o să-mi trăiesc iubirile. Cu temă nouă și cu banner nou. Cu un balcon în plus. Cu un dor în plus. Cu un mare dor în minus.

Mi-e groază, mi-e curaj, mi-e dragoste. Că așa îs eu. Și așa am fost mereu. Plictisitoare și fără nimeni de urât sau bârfit. Doar oameni de ocolit.
Revin să vă povestesc dacă facem Schimbul de cărți duminica asta, dacă mergem la o lansare de volum de poezie și dacă mergem la un concert în weekend. Acuma cât mai sunt în Galați.