Movie viewers, who are rarely required to strain their thought processes, will find “The Reader” a worthy moral, intellectual and emotional challenge. A thoughtful and plausible examination of guilt.

Am văzut aseară The Reader şi mi-a plăcut mai presus de cuvinte. Am avut lacrimi în ochi de la început până la sfârşit. “To the uninitiated, the film will be a harder sell.” spuneau site-urile şi le dau dreptate. Acum abia aştept să citesc The Reader, cartea şi să prelungesc senzaţia filmului. Văzusem săptămâna trecută The Curious Case… şi nu am putut scrie despre el. Mi-a plăcut, dar ca şi top senzaţie nu a fost povestea sau prestaţia ci mi-a rămas în minte cât de bine arăta Brad Pitt pe motocicletă în a doua jumătate a filmului. Şi o atât de superficială consideraţie nu e motiv de laudă. Apoi am văzut Slumdog… care deasemenea mi-a plăcut. Deosebită idee. Şi-atât. L-am văzut şi nu l-aş mai revedea. Nu am de ce. L-am digerat şi mi-a dat tot ce putea filmul ăla. The Reader cred că m-ar răscoli de fiecare data când l-aş vedea.
Michael Berg, “Kid” cum îl alintă Hanna, are 15 ani şi putem vedea atât de sensibil şi frumos cum toată povestea de-o vară îl maturizează încet încet. Am fost fermecată de cum i se transformă zâmbetul, gesturile şi declaraţiile în braţele unei femei ce are de două ori vârstă lui. Şi-apoi procesul aduce atâta dramă-n povestea lor şi te face să simţi atât de puternic cum alternează sentimentele lui Michael, cum ajunge la concluzii atât de importante pentru el, pentru ea şi-atât de neimportante pentru toată lumea, cum înţelege el că a ei condamnare vindecă, cum înţelege ea că a sa moarte vindecă.
David Kross mi s-a părut că seamănă cu Heath Ledger, iar Kate Winslet e genială în filmul asta.
Îşi merită nominalizări, Oscaruri şi-aplauze.

http://www.jewishjournal.com/
http://www.imdb.com/