Author Archives: Liz

Premonitions should be more popular

by Liz
Se apropie ziua în care am să ştiu. Am să gândesc lejer şi zâmbind la imediatul nostru. Plimbarea va mirosi a ploaie şi a tei. În parc vom lenevi mâncând cireşe. Declaraţiile şi planurile vor fi scurte şi dintr-o suflare. La fel şi săruturile.

“Era o vreme când îi răspundeam la telefon imediat, fără teamă, emoţie sau tremur”. Şi sensul frazei este exact invers. Certitudinea înlătură teama, emoţia şi tremurul. Certitudinea dragostei. La mine nu. Sunt calmă, fără teamă, emoţie sau tremur. Certitudinea dragostei îmi taie răsuflarea de fiecare dată când sună telefonul. Şi nu e.
Iubesc bărbaţii prin femei dar nu iubesc femeile prin bărbaţi. Ci pur şi simplu. Face sens. Pentru mine. Iubind un bărbat nu sunt geloasă şi fiecare altă femeie ce se înfruptă din el îl face şi mai al meu. Iubind o femeie sunt posesivă bizar şi n-o împart decât cu bărbatul iubit sau o altă femeie iubită. Nici eu nu mă-nţeleg dar mă accept. Şi, din când în când, tu. Se vede că mi-e dor de Anais Nin.

I’m like fly paper for the emotionally disturbed

by Liz
…if you’re reading this, it means I actually worked up the courage to mail it. So, good for me.  This is the hardest thing I’ve ever had to write. There’s no easy way to say this, so I’ll just say it. I met you. It was an accident. I wasn’t looking for it. I wasn’t on the make. It was a perfect storm. You said one thing. I said another. Next thing I knew, I wanted to spend the rest of my life in the middle of that conversation. Now there’s this feeling in my gut. You might be the one. You’re completely nuts… in a way that makes me smile — highly neurotic. A great deal of maintenance required. That’s the good news. The bad is that I don’t know how to be with you right now. And it scares the shit out of me. Because if I’m not with you right now, I have this feeling we’ll get lost out there. It’s a big, bad world full of twists and turns, and people have a way of blinking and missing the moment… the moment that could’ve changed everything. I don’t know what’s going on with us, and I can’t tell you why you should waste a leap of faith on the likes of me… but, damn, you smell good — like home. And you make excellent coffee. That’s got to count for something, right?
Unfaithfully yours…

(hank moody)
Liz

La multi ani, Simone!

by Liz
Prima oara cand a intrat la mine in magazin mi s-a oprit respiratia. Exagerat de frumoasa si naturala. Habar nu am ce am semnat atunci  dar speram ca o va  aduce destul de des inapoi la mine. Si a adus-o. De fiecare data mai frumoasa si mai seducatoare. Acum jumatate de an cand m-am trezit prima dimineata langa ea si am urmarit-o cum alearga nebuna prin casa imbracata in hainele mele am simtit ca m-am indragostit. E calda, alba, moale, dulce si parfumata. Ea e Simone. Si de azi e legala. La multi ani, femeie frumoasa! Iti doresc iubiri implinite, viata frumoasa, nebunie si pasiune! E ceea ce ti se potriveste.

Liz

Ce noroc, ce mare nenoroc…

by Liz


Aberez din cauza unui virus necunoscut. E vinovat de mormane de şerveţele umede şi căni de ceai fierbinte. Plonjez dintr-o dimensiune într-alta ajungând până la una delirantă în care mi-am imaginat lovitura de stat pusă la cale de ceaiul cald şi ciocolata fierbinte să detroneze berea rece şi lemonadele răcoritoare ce ne-au înveselit câteva luni. Căzute pe front au fost pungile de cuburi de gheaţă de la congelator şi dozatorul de apa rece al frigiderului meu. Ca supremă armă au folosit ploaia. Un pliculeţ de fervex mi se pare viclean şi dictator. Mă lupt să supravieţuiesc cu un biet paracetamol. Învechit. Citesc mult şi respir greu. Măcar motanul meu m-a iubit mai mult azi. Pe vreme de război. Privirea mi-e înceţoşată din ochii umezi de răceală. Văd numai amintiri frumoase. Prezentul gri şi plin de nori nu. Mă uit pe poze vechi din magazin cu voi îmbrăcaţi în haine groase. Toamna trecută. Ploi şi cântece la chitară. Râsete cu gura până la urechi. Nu-mi vine să cred că le-am trăit. Că v-am trăit. Neputincioasă. Pilotă caldă mirosind a tine şi-un şerveţel parfumat strâns în pumn. Ascult Iris. O să fie bine, îmi şopteşti. Până şi puterea de a te crede a căzut pradă răcelii. Mă opresc puţin forţată din luptat. Mă odihnesc. Aştept să vină vremea mea.

iris-baby
Asculta mai multe audio Muzica


Iris – Vis pierdut
Asculta mai multe audio Muzica


iris-sa nu crezi nimic
Asculta mai multe audio Muzica

With the moonlight to guide you feel the joy of being alive, stop chasing shadows and just enjoy the ride!

by Liz


De obicei le ştiu pe toate. Acum nu mai ştiu nimic. Mi-aş dori să pot să dau sfaturile generos împrăştiate şi mie. Nu am reuşit nici după multe procese de conştiinţă. E mai greu decât credeam. Vise împlinite prea dulce şi lejer îmi dau nevoia de a mă ascunde departe de orice. Telepatic am transmis cuiva starea mea răscolită de azinoapte. Nu doar ţie care m-ai ameninţat lejer c-un mă îngrijorezi şi-apoi mi-ai schimbat starea cu zâmbetul tău. Am să mă ascund dacă o să pot. Am să mă bag adânc sub pătura pufoasă şi-am să visez că o ploaie cu stropi mari iscată din senin pe noi nu ne poate speria. Şi-am să-mi imaginez că o să mă urci în rafale ude şi reci pe-un pedestal de piatră şi printre picuri calm o să-mi culegi o floare şi-o să mi-o oferi. Am să visez nopţi albe-n întuneric cu tine fredonându-mi în ureche melodie după melodie. Am să-mi imaginez dimineţi luminoase aduse-n pleoape de sărutări continue. “Vorbeşte-mi… spune ceva… orice…” Închid ochii şi mi te imaginez pe o terasă ce ne fereşte de-o ploaie cu soare, de-o iubire veche ce mă bântuie şi de ochi curioşi ce ne studiază… Visez nopţi cu lună plină şi aer curat ce ne găsesc ieşind din baruri zgomotoase privindu-ne cu dorinţă. Sau îmi imaginez dupamieze calde stând desculţă pe trepte înalte în timp ce-mi împleteşti în păr mărgele. Şi-apoi mă trezesc şi te vând uşor şi dureros din câteva fraze scrise cu lacrimi în ochi unora ce nu cunosc nimic din tine.
Noapte bună, femeie tâmpita şi frumoasă care eşti a mea, toată…te aştept ca de obicei
pe canapea…
Las te iubescurile, lor…
Ma delectez cu priviri doar pentru mine, cu telefoane ingrijorate ca am sa transform imparatia Lizului in cofetarie (nu stie ca ieri un tort a tronat pe birou), cu telefoane ce-mi aduc marea mai aproape si incredere…

Morcheeba – Enjoy The Ride
Asculta mai multe audio Blog

Beautiful veins and bloodshot eyes

by Liz


foto

Play.

Când optimismul meu ia şuturi, când încrederea în mine e răsturnată o dată şi încă o dată, când ghinioane îmi pun la încercare superstiţiozitatea şi faze urâte îmi pun la încercare capacitatea de a încasa lovituri iată că rezistenţa mea cade. Dispare. Şi se instaurează, ca la ele acasă, sentimente de modestie scârboasă, stări ample de nimic, convingeri că tind spre zero, glasul tremurat şi neconvingător şi neîncrederea în instincte proprii şi principii. Din ştiu ce fac pentru că eu mă transform în oare ce să fac că habar n-am şi mai apoi în sigur greşesc şi dacă fac şi dacă nu fac! Mă simt mică şi insgnifianta, mă simt goală şi singură, nefolositoare şi neputincioasă, mi-e frică şi plâng. De prea multe zile. Mansarda mi-o doream întunecată. Îmbrăţişările tale mai calde ca niciodată. Zâmbetul îndrăgostit îţi stă bine şi eu nu am putere să mă bucur. Trecutul îţi dă drumul. Liceul ăla e imens. M-am simţit clasa a opta nu adult pus pe fapte mari. Încă mă simt. Îmi vine să respir lamazze şi să nasc o încredere nou nouţă în mine.

Stari…

by Liz

Drumul spre noi s-a mai schimbat putin. Si primavara asta prin soare, nori si flori si ploi ne-a schimbat pe dinauntru. Cu-n strop in plus de-aducere aminte. Si ne amintim ce a durut. Si ne zambim in versiuni mai vechi din poze ratacite. Si ne promitem reveniri la inocenta de demult pierduta. Si ne simtim obositi. Si constientizam pierderile. Si trecerea timpului.
Regretul si remuscarea s-au reinventat chiar daca le negam existenta in principiu. Azi alte amintiri ne par mai importante si alte experiente credem ca nu le-am trait atat de intens cat am fi vrut. Azi reducem impliniri si asteptari din trecut la rangul de lucruri simple.
Zambim trist si ridicam din umeri cand ochi cunoscatori ne vad atinsi de astenie.
Primavara ne vrea noi… se schimba anotimpul… se schimba anotimpul si in noi… se schimba dragostea si sentimentul implinirii in “oare?” si “nu-i deajuns!”. Se schimba independenta mult aclamata in singuratate recunoscuta calm. Se schimba zambet increzator in oglinda in complex mic si-ntepator. Se schimba. Si schimbarea o acceptam din ce in ce mai greu. Cu fiecare primavara. Primavara cand ploua … ploua acid cu stropi mici de pesimism si melancolie… si-ntotdeauna dupa ploaie suntem mai optimisti ca niciodata. Stie primavara ce face.
Gandurile adevarate ale Angelei imi aduc intotdeauna soare intre Toate dezamagirile lumii:

“Dragostea. Aripi care vin de la sine. Bucuria că, pe lumea asta, mai sunt şi oameni care ne înţeleg. Zborul nu se învaţă. Întâlniri pe care le trăim şi nu înţelegem cum de putem fi atât de norocoşi. Bilanţ cu plus. Amintiri de preţ. Sentimentul că vine o vreme când lucrurile, într-adevăr, se aşază. Dumnezeu e drept. Sinceritate până la lacrimi. Acum cred că există şi lacrimi de fericire. Nu suntem nici pe departe atât de singuri. Doar obosiţi de căutare şi purtând cu noi toate dezamăgirile lumii.”