Category Archives: shampoo bubbles

Sunbeam Therapy

by Liz

Atypical Monday. Nothing makes sense anymore. 

O ninsoare de weekend care mi-a dat cea mai faină stare și-o ezitare care mi-a dat lacrimi. Or fi fost fulgi topiți pe față. O luni în care uit programul, șirul gândurilor și sensul. Lucrez din inerție, ascult muzici de DBE9 și beau cele mai faine cafele. Modific litere, cifre și caractere speciale. Încerc. You felt right.

Dimineața devreme o început să aibă sens. Și mersul pe jos într-o dimineață ce o debutat cu -4 grade. Perioade bizare în care parcurgi kilometri și săptămâni, scanezi oameni și analizezi sclipiri degeaba, trăiești în gol și pe gratis, bei și pică greu, mănânci și se depune, zici o glumă și râzi singur. Devine obositor s-aștepți să te înțeleagă cineva. I am searching for someone whose demons would play well with mine.  Pfff… Now what?

Trying to find the loophole.  You know that the pursuit of happiness is guaranteed in writing? Do you believe that? A bunch of f**king spoiled brats. Where’s my happiness then?
It’s the pursuit that’s guaranteed.
Yeah, always a f**king loophole.

 Și dacă, totuși, fac mai mult rău decât bine, îmi spui?

Looking forward to Day 5

by Liz

…it’s here, happening right as we speak…

Oh, boy!

Mi-am promis cu mult timp în urmă și m-am asigurat că nu voi mai avea parte de niciun sfârșit din ăla clasic cu unfriend virtual și real, cu șters de poze și niciun telefon la aniversare, cu traversat de stradă și sms-uri veninoase. So, we’re good, we’re happier with every day. Indiferent de direcție și stare, companie sau distanță, continuăm să fim noi și să purtăm bucăți din celălalt, mai ascunse sau mai la vedere.

Ziua a cincea vine cu melodii și acceptare. Ne-am despărțit de prea multe ori pe Zzyzx rd. și ne-am iubit prea mult pe Snuff ca să negăm cine suntem și rămânem.

 

Oh, and I have the most awesome friends!

Yours,

Liz

My mind is playing tricks on me

by Liz

Azi am strâns ordonat Crăciunul și am sigilat cutia. De câteva zile mă tot gândeam să-l strâng dar bradul clipocea frumos tare și în sfârșit afară e zăpadă. Gata. L-am strâns.
Ieri am primit Dona Juana ebook și aproape am terminat-o. Dacă ai trăit măcar puțin, dacă ai răscolit câțiva oameni la viața ta sau dacă te-au răscolit ei pe tine, dacă te-a încercat măcar puțin viața cu o experiență mai dureroasă sau poate mai frumoasă, nu are cum să nu-ți placă sau să nu o înțelegi. Nu trebuie să te poți indentifica în situațiile alea. Oh, dar în senzații! Mi-e dragă tare cartea. Și Lorena.
Tot ieri Herr mi-a trimis o poză de pe drum spre mine cu o copertă și-o fundiță roșie fără să-mi dezvăluie titlul pe care mi-l aduce. Am țopăit de fericire și-am dat minute în șir scroll pe colecțiile de cărți să descopăr ce carte se-ndreptă spre mine.
Îmi plac cadourile pentru suflet nu alea de care ai nevoie cum tind să-și facă oamenii care se cunosc bine.
E 8 ianuarie. E ziua în care starea blegoasă și melancolică lovește premeditat dintr-o cutie plină de scrisori, o melodie din ’95 sau un meme ironic în newsfeed.
Din ce în ce mai acasă. Din ce în ce mai eu. Iar.
Te-am trăit, m-ai trăit, care pe care regretă e neimportant sau prea târziu. La mulți ani, C!

You all, be safe!

Liz

Liniște și-o amintire

by Liz

Azi dimineață Facebook mi-a arătat o amintire de acum 4 ani. O poză cu pisicile mele, Pespi și Zombi. Două case, trei iubiți și un oraș mai târziu, pisicile au rămas aceleași.
Încep a treia iarnă în Cluj, pe dealul ăsta dinspre Baciu unde pe ninsoare mă dau cu sania, primăvara adun gunoaiele ca să se vadă florile sau găsesc arici și-n serile de vară alerg până la pădure sau admir stadionul aprins în nopțile cu meciuri. Mi s-a lipit de suflet. Si dealul și orașul.
Circula din newsfeed în newsfeed acum ceva timp o listă din aia cu 30 de lucruri de făcut before you settle down. Deși era o listă destul de cretină, grav mi s-a părut ce era nebifat. Aia cu ‘get fit!’. E o țintă bună pentru anul care vine. Destul de grea, destul de superficială și clasic clișeu.
In rest e liniște. Fără așteptare. Poate doar un strat gros de zăpadă peste tot sângele ăsta vărsat în 2015.
Pe deocamdată,
Liz

Așteptând un preț omenesc pentru un kilogram de cireșe

by Liz

Am fost ieri la lansarea volumului 2 al Domnului Tic dar am ales să plec acasă cu primul volum. M-am gândit că am timp să-l comand și pe al doilea dacă abia s-a lansat, și primul volum mi-e mai drag mie pentru că articolul prin care am descoperit-o pe Laura acum un an jumate e pe prima pagină a volumului 1. Cartea mea semnată de Laura și ștampilată de Domnul Tic și-a găsit loc în bibliotecă departe de Urechile pisicii Olga, Simon’s cat, Fabuloasele Pisici și Poems About Cats (da, am toate aceste cărți) ca să nu stea stresat Tic de-atâtea feline dar l-am lipit de cartea Inei pentru că Ina înțelege cățeii și cățeii o înțeleg pe Ina, și de Ohne Dich ist alles doof pentru că Tic știe un pic de germană și seamănă cu oița din carte.
biblioteca
Când am ascultat-o pe Laura povestind călătoriile, noi ne dădeam coate la măsuța noastră din colț, “și noi am fost acolo”, “știi mașina de scris pe care ai vrut să mi-o iei de pe Kleinanzeigen când eram în Dortmund și tot cu Erasmus?!?”… N-ai cum să nu te recunoști pe tine în bucăți din aventurile lor. Și-apoi după ce-i placi/iubești nu rămâne decât să te simți bine că te-asemeni cu astfel de ființe.
—
În ziua în care Wizz a avut promoție la biletele de avion (la fiecare scaun rezervat, al doilea era gratis) ne-am mobilizat și-n 10 minute aveam bilete dus întors pentru Venezia în octombrie. Pentru că am gândit-o doar 10 minute accept orice sfat, îndrumare sau “din experiență” pe care vreți să mi le împărtășiți. Am mai vizitat Venezia acum mulți ani, într-o altă viață, într-un decembrie călduros dar în alte împrejurări și cu alte condiții. Deci nu știu nimic despre transportul în comun, carduri/abonamente, reguli, obiective turistice cu taxă sau fără, cu rezervare sau fără. So, if you know something, let me know! Vă voi fi forever recunoscătoare!
—
TO TRAVEL IS TO LIVE in hostels with showers that don’t work and shitty internet. Cât de bine înțeleg continuarea deși dușurile au funcționat (oarecum) peste tot unde-am fost. :)

—
Gânduri random de-acum și din altă viață.

—
Mă retrag în a doua cafea caldă pe ziua de azi, în ceva comenzi de noduri colorate, căutări de tricouri cu Snoopy și, în sfârșit, din nou, muzică.

Here’s to a brilliant New Year! *2015*

by Liz

Anul ăsta. 2014. Pfff…
Pentru mine a fost un an de relaxare și acomodare cu noua viață, noul oraș, noii prieteni, noul cățel. M-am relaxat și m-am acomodat. Dar nu m-am obișnuit cu distanța mare de ai mei (părinți și prieteni). Și sincer nici nu vreau să mă obișnuiesc pentru că e ca și cum i-aș uita. Vreau să-mi fie dor de ei în continuare și să mă bucur tare când pornesc la drum spre ei.
Da. M-am relaxat și m-am acomodat. E timpul pentru etapa următoare. E timpul pentru 2015.
Lumea zice că e o noapte absolut normală și că nimic nu se schimbă în noi sau în jurul nostru. Eu zic că e noaptea dintre ani și că noi îi dăm înțelesul pe care îl vrem, de care avem nevoie și pe care îl căutăm. Cum toate proiectele sau schimbările ni le propunem de luni, de la 1 sau din primăvară, așa și schimbarea/evoluția ne-o propunem de mâine, după revelion.
La un revelion m-am lăsat de fumat, la altul m-am îndrăgostit, la altul am încetat să mai iubesc, la altul am fugit departe, la altul am plâns în telefon, la cel de-acum doi ani m-am distrat cel mai tare. Nu-i chiar o noapte ca oricare alta ci e o noapte a dorințelor sincere, țipate din rărunchi sau zise-n gând. E o noapte de care avem nevoie. Unii pentru reset total, alții pentru bilanț și-asigurare, alții pentru-o băută și-o uitare. Toată lumea pentru speranță.
Din noaptea mea cu aromă de macaroons și gust de gin tonic, cu formă de tort și miros de vanilie, vă doresc un an fantastic și împlinit, plin de revelații și curaj, de oameni care vă iubesc și nu în ultimul rând de nebunie.
Trăiți frumos și iubiți sincer, creșteți oameni, pisici și neapărat (cel puțin) un câine, ajutați, dăruiți și jucați-vă, uitați încruntările și invidiile, prețuiți amintirile și iubirile trecute/prezente, aveți grijă de voi și bucurați-vă mult!
2014 over and out.
Mă duc să-mi fac părul ondulat.

Erstwhile evanescent

by Liz

Uităm bucăți din noi. Când le descoperim sau ni le-aduc, cu forța sau întâmplător, unii oameni înapoi în prim plan, ne bâlbâim confuzi între recunoaștere și negare. Meh. Trăiesc într-un alt ritm acum. După un alt beat. Și dacă valorile nu mi s-au dat peste cap ci doar au înflorit cumva înseamnă că am gândit și răstălmăcit bine universul până acum. E prima oară când mă simt stăpâna câtorva mistere.
Prea ne credem slabi și evităm subiecte. Prea ne ascundem după sau sub. Ah, și timpurile astea ne dau atâtea scuturi. Că măștile nu țin în fața tuturor și-apoi trebuie să fii bun și să știi să-ți porți masca și s-o faci credibilă. Sportul preferat e evitarea. Privirii, subiectului, discuției, locului sau omului. Cu nota de subsol a curiozității care ne-mpinge să aflăm/cercetăm/privim clandestin.
Și ce ne mai plac opiniile. Noastre despre alții. Niciodată invers.
Se poate! Ce? Exact ce vrei! Exact unde vrei tu! Exact cu cine vrei! Când? Ei, când-ul asta depinde mult de tine. Inclusiv dacă e niciodată.

Beau vin rose dintr-un pahar cu un om de zăpadă, ascult muzică pe vinil și din când în când joc câte un joc de Hearthstone. Ronțăi fericită dintr-un cubuleț de ciocolată albă de casă și-ncerc să mă hotărăsc la o culoare de lac de unghii.
Am adunat prea multe dezamăgiri. Poate am și dat la fel de multe. Habar n-am. Trăiesc într-o bulă.

The bad news is, people are crueler, meaner and more evil than you’ve ever imagined. The good news is, people are kinder, gentler and more loving than you’ve ever dreamed.

Now what?

by Liz

Revelionul ăsta m-a luat prin surprindere. A trecut prea repede, nenumărat și confuz. Momentul ăla când te pregătești să pui punct, să numeri descrescător și să țipi lăsând distanță de tot ce a fost ca afirmare că ești pregătit de ce urmează.
Chance or choice?
Am întrebat nerăbdătoare cât mai e și mi s-a răspuns 30 de secunde. Dar undeva în spate cineva își încheia anul mai repede și deja număra 5, 4, 3, 2, 1… La mulți ani!!! Așa că am trecut la îmbrățișat oameni dragi și la pupat obraji roșii și reci în lumina artificiilor văzute de pe Cetățuie. Am uitat de dorință. Am uitat de sărut cu ochii închiși și de incantații magice. Dar mi-am început anul râzând în hohote, cu lacrimi de la atâta râs și ținându-mă de obrajii dureroși de la hlizeală.
La 12 noaptea m-a sunat mama. La 12 jumate m-a sunat tata.
Și-am petrecut dansând, râzând și jucând până la 8 dimineața, Superman style (basically, underwear over the pants).
Prea repede, fără timp să mă gândesc, să promit, să-mi propun sau să conștientizez fericirea.
Now what?
Am cadouri de trimis către casă, am planuri și proiecte și am prea mult timp liber. Și-o așteptare mai puțin.

Mă obișnuisem să mă simt accomplished, conturată și definitivată cumva. Mi s-a destrămat sentimentul ăla. Acum mă simt abia la început cu multe de învățat, multe de citit și văzut, multe de cunoscut și asimilat, multe de ascultat și simțit.
2013 a fost un an bun fără să îmi dau seama cât de bun decât după ce a trecut. Anul ăsta o să-mi iau timp să-mi dau seama ce trăiesc, să-mi conștientizez fericirile și să-mi consolidez cumva optimismul.
Mulțumesc că mă citiți, comentați și susțineți.
Tot anul o să mă găsiți aici pe lizu.ro, pe Lizknot (pentru care 2013 a fost un an de creștere în aprecieri și clienți) și pe facebook unde o să vă zâmbesc strâmb și des din selfies.

I wish you magic!

I wish all of you peace and so much love

by Liz

Vă doresc pârtii cu zăpadă curată, cărucioare de market pline de sticle cu băuturi fine, carduri alimentate, mașini puternice, case calde, frigidere pline, fulare parfumate, tangouri la sentiment, numărătoare inversă plină de optimism, sărut fierbinte la 12 noaptea, îmbrățișări în grup, șampanii pe covor și neapărat un suflet în care să vă oglindiți perfect.

Mi-e teamă să fac rezoluții, să trag linie și să calculez. E de bine. Dar mi-e teamă să nu cobesc. Are viața un mod ciudat de a-ți da peste nas când crezi că în sfârșit i-ai dezlegat misterele. Continue reading →

Cum m-ai vindecat și salvat, la schimb

by Liz

Pe mine toamna asta m-a luat prin surprindere. Am fost plecată la munte și nu mi-am dat seama că de la munte m-am întors cu tot cu norii și cu temperatura de toamnă. În doar o zi aerul condiționat a fost uitat iar geamul nu poate sta toată noaptea deschis că e prea răcoare în cameră. Azi noapte căutam înfrigurată pilota pe sub canapea.
Refuz, de obicei, să mă gândesc că vara a trecut până nu se termină august și până nu mă trezesc din mahmureala de după ziua mea. Mna, anul ăsta a venit mai devreme cu tot cu o răceală triplă, empatică și caraghioasă. Dacă insistă să rămână pe poziții până vineri seară apăi în premieră de ziua mea am să fierb țuică ca să o alung. Cine a mai pomenit de țuică fiartă în august?

În rest, numai de bine. Prieteni care traversează mări și țări vin să mă strângă în brațe. Alții mi se lipesc de suflet de tot.

Eu tac, zâmbesc și mă îmbrac puțin mai gros. Tușesc. Beau coldrexuri și gust un pic de whisky. Te-aștept s-apari și nu mai cred c-o să.

Toamna asta mă desprinde bizar de Galați. E toamna perfectă. Iubesc bărbați frumoși cu zâmbete naive dar mângâieri nerușinate. Iubesc doar femei care nu mă invidiază. Te-aștept doar pe tine să mă întregești. Doar. Toamna. Asta. Departe și pentru totdeauna.

For anything else I will plead temporary insanity. Și-ncerc să-mi amintesc cum se simte mâna mea în mâna ta.