Azi am strâns ordonat Crăciunul și am sigilat cutia. De câteva zile mă tot gândeam să-l strâng dar bradul clipocea frumos tare și în sfârșit afară e zăpadă. Gata. L-am strâns.
Ieri am primit Dona Juana ebook și aproape am terminat-o. Dacă ai trăit măcar puțin, dacă ai răscolit câțiva oameni la viața ta sau dacă te-au răscolit ei pe tine, dacă te-a încercat măcar puțin viața cu o experiență mai dureroasă sau poate mai frumoasă, nu are cum să nu-ți placă sau să nu o înțelegi. Nu trebuie să te poți indentifica în situațiile alea. Oh, dar în senzații! Mi-e dragă tare cartea. Și Lorena.
Tot ieri Herr mi-a trimis o poză de pe drum spre mine cu o copertă și-o fundiță roșie fără să-mi dezvăluie titlul pe care mi-l aduce. Am țopăit de fericire și-am dat minute în șir scroll pe colecțiile de cărți să descopăr ce carte se-ndreptă spre mine.
Îmi plac cadourile pentru suflet nu alea de care ai nevoie cum tind să-și facă oamenii care se cunosc bine.
E 8 ianuarie. E ziua în care starea blegoasă și melancolică lovește premeditat dintr-o cutie plină de scrisori, o melodie din ’95 sau un meme ironic în newsfeed.
Din ce în ce mai acasă. Din ce în ce mai eu. Iar.
Te-am trăit, m-ai trăit, care pe care regretă e neimportant sau prea târziu. La mulți ani, C!
You all, be safe!
Liz
Aoleo, sa stii ca e din ce in ce mai tu. Asta a mirosit a postare veche, din vremuri foarte Liz. Poate de la Herr, care-ntr-un timp era un fel de legenda urbana. Vai.