Ce vrem se simte nu se-ntreaba. Ce merităm primim de ştim să recunoaştem. Trăim exact cât vrem şi cum. Iubim atâta cât putem dar arătăm cât vrem şi cum. Creştem încet dar sigur. Nu-mbatranim decât când uităm ce ne dorim. Obosim des doar pentru a deveni mai puternici. 
 
 Nebunie şi cumpărături, planuri ce doar mie îmi ies, zâmbet energic şi prea mulţi bani, probez ţinute şi accept roşind fluierături, gătesc, răspund la telefon (!) şi-ncerc să îmi dresez motanul. Cânt la chitară cântece de sărbători şi plănuiesc metode de a-mi deschide-o florărie. Văd filme multe şi în toate există câte-o Liz strigată de prea multe ori. Nu mă mai mir că doar sclipiri comune au rămas şi restul il vinde fără al doilea gând.  Deciziile mele mă reprezintă.  2010 îmi arată prea multe oportunităţi. Până şi cifra-mi sună bine. Primesc cadouri zilnic de la Crăciun încoace. Până şi anul care vine îl văd ca pe un cadou. Poate toţi ar trebui să-l vedem aşa.