Day 9 is mine

What is simple in the moonlight by the morning never is…

Totul începe cu ploaie lejeră și rece care spală aerul de mirosuri stătute de iarnă. Continuă cu soare neconvingător și ferestre deschise larg. Dorințe tremurate de organizare și curățenie, carpete prăfuite de gânduri ascunse, sertare burdușite cu dorințe puse-n așteptare și coșuri de gunoi prea pline de vise rupte-n două. Toate sunt stârnite, scuturate și aruncate. Primăvara asta începe pe var alb și pisici negre, păr prea pieptănat și geantă mare, unghii veșnic colorate și parfumuri puțin în exces. Dar și organism în stare critică. Și-al tău la fel. Poate facem de unul sănătos.

Îmi face bine vinul roșu și muzică de strip, sweet lovin’ sau after shaggin’. Mă îndrăgostesc subit de gândul la mine îndrăgostită. Îmi trece repede cu-o feliuță mai amară de grep alb. Constantly talking isn’t necessarily communicating. But it’s arousing.

Primăvara e urâtă fără dragoste. Când rămâi singur treci prin toate etapele alea clișeu în care ba ‘te bucuri’ extrem și forțat de libertate, ba te bați cu pumnii în piept că e exact ceea ce ai vrut, ba urli de dor și lipsă că doar e uman… abia târziu recunoști că ești un om singur, trist, frustrat și din ce în ce mai acru…

Nici o primăvară nu seamănă cu alta. Nici o vârstă cu alta, nici o iubire cu alta. Primăvara, vârsta și iubirea mea de acum s-au pierdut într-un fel de ceață postapocaliptică. Aștept să le regăsesc pe toate trei deodată. Până atunci orbecăi copilărește într-o iarnă de pensionară văduvă și morocănoasă.

Totuși e bine ca am o relație specială cu timpul. Toate vrăjitoarele au.

Ignore all the above and kiss me.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4 + 8 =