“Love never dies a natural death. It dies because we don’t know how to replenish its source. It dies of blindness and errors and betrayals. It dies of illness and wounds; it dies of weariness, of witherings, of tarnishings.”
— Anaïs Nin
Ai rezistat o săptămână. După care ai obosit. Ştiu, sunt greu de iubit. Vrei linişte şi nimic altceva. Linişte şi pe nimeni altcineva. Da, ştiu, mă iubeşti.
Eu am obosit de prea mulţi bărbaţi care mă iubesc. Vreau să iubesc un bărbat. Am obosit să iubesc prea multe femei. Vreau să mă iubească o femeie.
Misterul cafelei proaste e unul care împlineşte. Misterul duminicii fără tine e unul care goleşte.
Şi-apoi, noi două, fără el nu ne înţelegem cuvintele, glumele şi nici forma actuală.
Sunt prea puternică şi dovedit puternică ca să accept o frază idioată gen: permanent te mint ca să nu te rănesc. Cine poate scorni genul ăsta de inepţii nu are loc în lumea mea. Şi-apoi pentru fiecare minciună îţi trebuie doi oameni: unul să o spună şi unul să o creadă. Dacă nu o cred, e doar adevărul în altă formă. Keep that in mind.
Exersez o stare autistă care, se pare, vindecă. Îmi place.
*Chiar era nevoie de Nietzsche pentru fraza asta?
Şi-apoi pentru fiecare minciună îţi trebuie doi oameni: unul să o spună şi unul să o creadă.
– mi-a placuut cel mai mult . . .
daca din exersare ajunge stare permanenta?
Femeile iubesc altfel femeile decat barbatii. Trust me on that.
Septimia, I know… I know… cam asta si vroiam sa spun :)… I know…
Maybe you should try it. It didn't kill me. Moreover, it made me happy.
starea, iubirea, femeia? Toate le-am incercat.
Iubirea cu o femeia in starea de autism.
:) Este exact ce-am putut sa experimentez… si am cel mai proaspat in memorie… de fapt asa am descoperit starea autista, ca iubirea si femeia erau descoperite :)
Sunt clar atrasa fantastic si aproape exclusiv de oameni in starea asta… pe care nu o inteleg si de asta ma bantuie ideea de a o adopta…
E cealalta extrema, opusa fricii de necunoscut. Ai iubit-o?
Da.
O mai iubesti?
Poate sa-ti treaca?
E de-a dreptul imposibil, cam la fel de imposibil sa poti recunoaste ca iubesti altfel.
nu-i imposibil sa poti recunoaste… sau pentru cine… nu stiu… starea asta inchide cuvintele si sentimentele si eu is obisnuita sa le tip in gura mare… habar n-am…
E mai greu la inceput, dar totul se relaxeaza cu timpul si va fi mai bine/mai usor. E nevoie de curaj.
Curaj? sa spui ca iubesti? sa poti vorbi sincer? inseamna ca eu is cea mai curajoasa femeie in viata :D
Sa iubesti o femeie mai mult decat iti da voi etica, da. Ca automat esti bagata in oala cu filme de baieti, ca muierile se iubesc doar pentru efect si se ling cand beau. Asta e o atitudine, de fapt singura. Asa ca da, ai nevoie de curaj.
Omg, deci nu… deci nu-mi spune dinastea… astea nu-s din lumea mea… in lumea mea, iubirea asta o fost cea mai complicata senzatie ever simtita de mine… si nu pentru ca era femeie sau era starea autista sau lumea si "etica" ci pentru ca erau toate gramada… separat erau incercate si simtite… cand au fost gramada m-au bulversat. :) Acum le stiu pe toate, iata.
Tocmai. Eu una n-as renunta. Pentru ca atata fericire nu o sa mai am.
Exista care renunta? Hmmm. Eu astept. E momentul sa astept.
Unii sunt prea copii sa constientizeze ca astea-s nu-s glume teribiliste ale varstei si iau totul ca pe-o joaca si un alt mod de a sfida ordinea.
Sau iti atribuie tie(celuilalt) jocul si sfidarea …
Si-asa decade tot ce e frumos.