am sa pun etalon pe azi… si am sa o proclam ca cea mai “naspa” zi… cu inspiratie de gin cald si bitter lemon rece gheata… si o biserica apasatoare m-a chinuit si pedepsit prea mult… si-un gand cu-n sacrificiu foarte mare m-a facut sa pledez o cauza necunoscuta mie pana azi… si m-a facut sa-i atribui unui om atat de multe calitati de-ar fi atat de speriat sa le auda… si-apoi am trecut prin toate fazele dezamagirii azi… si-am vrut sa trag cu dintii de-o prietenie… si-o compatibilitate (mi-a iesit cuvantul) in gandire cum n-am vazut de mult… si-apoi am plans (si mi-e rusine)… si-apoi am zis ca nu se merita… si un mesaj urat si rece m-a dat cu fundul de pamant… si-asa si trebuia… deja trecusera alte cateva faze ale dezamagirii… si ultima ar fi faza “whatever” s-o numim… in care chiar nu-mi pasa si stii de ce nu-mi pasa… pentru ca fumul de tigara nu m-a atras si nici imbolnavit in seara asta si ginul m-a salvat… si sunt puternica si pot… si chiar de-am speriat o lume eu stiu c-am si atras o lume… si stiu ca cea mai superficiala va pierii… si va ramane cea profunda in care drumul meu lejer cu aer racoros si muzica buna va fi cel care va conta… si stiu ca gandul bun si pasiunea naiva vor invinge… ca au invins de-atatea ori…
Cum spune un prieten bun (cat sunt bauta am voie sa-l numesc asa… si mai ales sa il citez… stie intotdeauna cand o fac!!):
Sa nu regreti, intotdeauna e altfel si niciodata la fel…
Adica maine, clar, e doar:… mi s-a parut…