You met me at a very strange time in my life… We have no Great War. No Great Depression. Our Great War’s a spiritual war… our Great Depression is our lives. We’ve all been raised on television to believe that one day we’d all be millionaires, and movie gods, and rock stars. But we won’t. And we’re slowly learning that fact. And we’re very, very pissed off.

Totul în jurul meu, brusc, a început să se agite. Totul se mişcă şi mută, se schimbă şi învârte într-un zgomot infernal. E ca în nopţile când adorm cu fereastra deschisă şi dimineaţa la 5 mă trezesc în zgomotul maşinilor mari care ridică tomberoanele de gunoi, motoare vârâind şi ambalând, lovituri de metal pe metal de la tomberoanele imense ce se balansează în aer, zgomotul prăbuşirii lor pe asfalt la loc.
O întreagă lume care şi-a pus în cap să vorbească tare şi răstit deodată şi să-mi strice, liniştea sau echilibrul.
Ghinioane mici şi infinite, probleme făcute de alţii pe care încerci să le rezolvi, decizii ce le-ai gândit şi sfătuit bine şi care luate invers ţi se întorc tot ţie în cap, momente vechi de neatenţie sau de lăsat garda jos. Ţi se întorc brusc, meritat sau nu, precum căldări de apă rece. Te înfurii şi încerci să le iei pe rând. Te enervezi pe neputinţă şi pe compromisuri. Simţi sacrificii mici până la sânge.
Spui stop mai mult forţat. Te depăşesc toate. Pleci. Neîndreptăţit şi cu stomacul strâns de nervi.
Pui faţă-n faţă omul care eşti şi omul care vrei să fii. Şi urmăreşti.

After fighting, everything else in your life got the volume turned down

Toate ferestrele spre lume sunt închise. Vezi tomberoanele trântite, cu coada ochiului dar tu auzi doar muzica din capul tău.