Când prieteni te sună aproape de miezul nopții cu semidrame, când abia abia te trezești să pleci la muncă, când uiți să faci un lucru important și trebuie să treacă ziua cu gândul că l-ai uitat și că nu ai cum să-l rezolvi până dupamiaza, când motanul tău preferat din cartier zace într-un colț respirând greu și nu știi ce să faci, când mergi plângând până la birou și nu știi de ce plângi, când ora 8 vine cu o migrenă, când e ziua îndrăgostiților și nu-ți găsești iubitul nicăieri, când ziua, oamenii și starea prevestesc ceva rău… e o zi dinaia…
E totul hormonal… așa că șterge-ți ochii, vindecă migrena, pune o cafea, ia o pastilă și caută-ți iubitul.
Apoi îi auzi vocea:
“dee sfântul Valentin se încălzesc două baghete de pizza, se face cafea, se aduce și un ou kinder și se oferă femeii, și se stă cu ea toată ziua ei de muncă … atașat și un ghiveci mic cu o floare pentru mâncare la pisici…”
E o zi dinaia în care toți cei dezamăgiți de iubire au grimase acre și dinții strepeziti, când cei îngropați în monotonia relației în care au ‘evoluat‘ de la “iubi!” și “pui” la ‘fă și bă’ se simt obligați să facă un gest după care se plâng prietenilor/prietenelor că ce rahat de zi care i-a obligat să facă un gest, e o zi dinaia în care înjuri Sf. Valentin pentru că ți se pare că e mai cool să negi ziua asta și îți verși oful pe inimi, trandafiri și animale de pluș dar de fapt devii mainstream.
Recunosc că m-am îngrețoșat puțin la standul de personalizate când toate cele 6 persoane din fața mea cumpărau pernuțe cu inimi roșii și poza lor pupându-se și dintre buzele lor ieșind raze, și eu am cerut un tricou negru cu Rammstein scris cu alb, ambalat într-o conservă de mazăre.
Și nu, nu ne sărbătorim dragostea în fiecare zi ci doar ne bucurăm de ea, că e awkward să îi duc într-o zi oarecare o prăjitură cu ciocolată și o pereche de boxeri cu scheleți și să-i zic: la mulți ani dragul meu, azi ne sărbătorim dragostea… puii mei, aștept aniversarea noastră, Dragobetele, sf Valentin, Halloween sau alte asemenea… când nu o să se uite cruciș la mine gândindu-se “oare ce naiba am făcut greșit? oare ce vrea să zică cu astea?!” Și ne facem cadouri fără ocazie mai des decât ar trebui, și ne plac sărbătorile naționale și internaționale, tradiționale și adoptate, inventate și moștenite și în loc să strâmbăm aiurea din nas și să înjurăm obligațiile care vin cu zilele astea, le sărbătorim în stilul propriu și personal.
Azi o să-mi amintesc cum m-am îndrăgostit de tine.
Ha :))) foarte tare spus!