How much is real? So much to question…
When thought came from the heart… it never did right from the start. Just listen to the noises! (No more sad voices)
Before you tell yourself “It’s just a different scene” remember it’s just different from what you’ve seen…

Nu pot să citesc versurile fără să cânt.
Ziua de ieri m-a scos forțat din teniși și m-a aruncat din nou în bocanci. Am străbătut orașul pe ploaie torențială și cu un zâmbet cretin pe față. M-am lipit de o fereastră din Roots, o femeie frumoasă și un pahar de vin bun.

Acasă trag draperiile, fac băi fierbinţi şi visez într-o pilotă câteva ore la frivolităţi dulci. Gândurile îmi scârţâie. Am o senzaţie absurdă de putere. Am o senzaţie de putere absurdă. Hai, taci şi răcoreşte-mi ochii cu buze reci de la ceaţa din dimineaţa asta. Strângeri dese de inimă. Prea dimineaţă, prea alb, prea mult. “Ne consumăm?” “Ne-am consumat demult. Ceea ce a rămas de trăit e ceea ce contează de fapt…”
Un kiwi cojit și tăiat feliuțe, o reclamă stupidă pe tv, o mansardă cu stare de lume paralelă.
Nu mai vreau continuări. Îmi pun cămașa cu multe papioane negre și mă arunc în începuturi. Începuturile sunt cele mai frumoase. Râd diabolic în oglindă și dau unfollow, unmatched și resping apeluri.

Viitorul vine cu îmbrățișări strânse dar și răbdare. Cu seri în care sufli fumul în sus pentru că ești prea aproape de fața celuilalt. Cu urme ude pe tricou de la părul meu neuscat. Cu lenevit pe iarbă la Jazz in the Park și dat ușor din vârful tenișilor după ritm. Cu agitația de la Untold și amețeala de la muzică. Cu drumurile la Electric și râsul în hohote la bancuri ratate. Cu planuri de un nou Brașov. Cu miez de nucă și doar o gură de vin roșu, dulce. Cu dealul tău și dealul meu dar cu pădurea noastră. Cu lipsă de încordare sau grijă la ce spun. Cu fun, stare de bine și plimbări nu foarte lungi, exagerate. Cu țigări mai ușoare și mai rare. Cu liniște și nicio impunere. Cu dor dar zen. Și, sper, cu acceptare.