Pentru K.G. Pirel. Pentru ca a fost primul meu cititor. Pentru ca scrie si gandeste frumos. Pentru ca odata, poate fara sa vrea mi-a facut un bine cu un sfat impersonal… “dar totusi, azi am sa ma odihnesc, o las pe maine, promit, de maine.” Pentru ca nu il cunosc. Si pentru ca provoaca la fel de frumos cum scrie.
Raspund la fiecare incercare cu rusine.
Citesc cu placere.
Multumesc pentru senzatie.
Si pentru ca mi-e frica de poezie…:

“Mi-ai spus ca ma iubesti pentru ca:
numar stele cazatoare si-mi pun iubirea in dorinte,
ascult valurile doar cu ochii inchisi,
chinui florile de iasomie cu petale de ‘ma iubeste, nu ma iubeste’ ,
am visul intiparit in ochii si zambetul somnoros de dimineata,
te surprind cu buze moi apasate in podul palmei,
si te sarut des si spontan in soapta.
Si eu… pentru ca:
mi-ai pictat deasupra patului o stea cazatoare,
mi-ai daruit o cochilie de melc plina de valuri,
mi-ai plantat intr-un ghiveci o tufa cu flori de iasomie
sa-mi ninga primavara pe pervaz petale,
ma mangai seara pe frunte cu palma calda si mi-e bine,
ma faci sa simt din nou visul cu primul sarut de dimineata,
imi spui ca ma iubesti, des si spontan, in soapta…”