Sună-mă şi dă-mi un sens. Mă foiesc fără direcţie printr-o viaţă calculată din patru în patru ore. Un început de vară cu prea mult somn. Dor de băi în mare şi-n soare. Nu-mi mai cunosc durerile de cap, nu-mi recunosc sertarele pline şi numărul impar de perne îmi dă stări de confuzie fatală.
Nu mă pot concentra pe nimic altceva decât pe trecerea timpului. Şi cu cât o fac mai dedicat cu atât parcă stă mai încremenit. Lucrul ăsta uit să-l fac când sunt lângă tine. Atunci trece.
Măsline verzi, dăruiri dezbătute şi aer condiţionat.
Aerul meu e condiţionat de tine. Acuma n-am. Aer.
Metallica – The Unforgiven 2
Asculta mai multe audio diverse
Frumos mod de a spune "mi-e dor de tine" :)…
si mie mi-e dor de mare, de soare si de ea :) si, ca si tine, ma lupt noptile cu un numar impar de perne :)
sau ai putea suna tu:)
Dinu, eu sun… ah, nu-i problema de sunat… mi-e dor, atunci sun… nu ma tine nici o senzatie, nici un moment awkward din a suna… poate doar lipsa unui telefon intr-un balon cu aer cald in incercarea de a traversa atlanticul… atunci mi-e dor si-astept sa intre-n raza mea vizuala sa pot ridica ceva bannere… atata doar…
Cat de tare poate fi incheierea!!
Cate nopti si-au primit tributul pe piesa asta…
Liz, o femeie nu va spune niciodata exact ceea ce vrea sa spuna. De ce?
Septimia, cat de frumos ai spus-o..
Dinu, ai dreptate… depinde si cui… si-apoi sunt si femei care incearca in felul propriu sa fie clare… cred ca e un fel de "ai grija ce iti doresti". Declaratii trantite in brate, brusc, instantaneu si deodata in brate nu au facut bine in majoritatea cazurilor desi eu pentru ele militez… si daca nu spun exact ce vreau sa spun, eu o fac de amorul artei, restul din explicatia valabila si barbatilor: orgoliu, unsafe, stirbire de demnitate si out of character.
Eu cred ca femeile sunt putin mai senzoriale and stuff…. merg mai mult pe principiul: daca esti cine trebuie sa fii ai sa ma intelegi ce vreau sa spun sau nu trebuie sa imi spui ca ma iubesti, daca ma iubesti eu o sa simt… Daca majoritatea barbatilor poate vad dragostea nedemna atunci femeile o vad mai eterica… Nu stiu daca face sens.
“daca nu spun exact ce vreau sa spun, eu o fac de amorul artei”, ma face sa ma gandesc la un soi de “cenzurare voita si artistica”. Te ajuta? Problema intervine atunci cand esti 100% sincer si esti acuzat de fals, si ai seznatia ca iti pierzi din misticism. Nu e neaparat adevarat. Senzoriale da, dar folosesc acest al saptelea simt pentru a se apara, da, defensive “de amorul artei”.
:) Nu ma cenzurez de amorul artei ci exagerez de amorul artei… e o diferenta. Daca ieri imi constientizam dorul si scriam doar un mail sa-l citeasca cand ajunge acasa "mi-e tare dor de tine, astept sa ma suni" e putin… dar daca prelungesc senzatia cu muzica, exagerare artistica si-un post pe blog cu starea mea din momentul ala e exagerare nu cenzurare… :) e a spune ce vreau fara sa spun exact ce vreau… :)
Oamenii cand nu inteleg ceva raspund in doua feluri (vorbesc de oamenii rai): condamna sau acuza de fals. Mi s-au intamplat si intampla in continuare ambele. Haters gonna hate. "defensive de amorul artei" mi-a placut maxim. Asa suntem. Defensive, doar asa, de amorul artei… :D
A prelungi senzatia prin muzica si prin scris, dorul, dragostea, dorinta…e complacere placuta nu exagerare. E o absenta pe care o iubesti, o savurezi, o “exploatezi”, o resursa. Sau e modul tau a a fi “tu” intr-un public virtual. Haters gonna hate pentru ca nu pricep iar ura e arma frustratilor. Este loc pentru toti sub soare.
Mă sperie cât mă pot regăsi în textele tale…
Iulia, ma sperie comentariul tau… ma sperie ca te sperie…