Citesc un blog… copyright, teama de plagiat… citesc alt blog… planeta moare… si mai citesc un blog… stare de poezie. Raman la stare de poezie azi.
De pus/depus pe rana…
Mi s-a sarat obrazul de prelins
Si-n geamat s-a infiorat apusul
Nici umbra zilei n-a-ncetat din nins,
Iar inimii i-e dor sa stea cu Dânsul
Nici nu mai stiu cum s-o numesc acum
Tradare nu-i, c-ar vrea si-un zambet plansul
Si toata ura mea s-a prefacut in scrum,
Iar inimii i-e dor sa stea cu Dânsul.
Si de ma-mpotrivesc din cand in cand timid
Revolte naste gandul rau; pretinsul
Izvor de noapte e acum un ochi avid,
Iar inimii i-e dor sa stea cu Dânsul.
JMS
21.12.2004
Ai facut cea mai buna alegere:) Si eu poezia as fi ales-o!
Doar o precizare: nu e nici o teama, nu de plagiat. E revolta si sila fata de o tendinta, fata de o atitudine care tinde sa se generalizeze si sa se extinda ca o ciuma.
Scriam eu candva ca-mi strig in soapta gandurile pe o scena. Sunt constienta ca sala poate fi plina si mi-asum consecintele: fie ele aplauze sau copy/paste-uri. Asta nu ma face sa nu zambesc si sa ma inclin cu reverenta sau sa insult nesimtirea si sa ironizez imbecilitatea:).
Noi cei care am incercat sa te calmam cred ca am facut-o dintr-un singur motiv. Te sustinem in indignare dar nu vrem sa-ti consumi energie, nervi, neuroni… si orice alceva pe niste nimeni fara vaoare… scrieee pentru noi..
Probabil mi te-am imaginat prea agitata in apostrofare si incercam sa spun ca reactia e fireasca dar trebuie sa o controlam ca si consumatoare de energie si datatoare de fire albe. In stilul plagiatului de pe la noi te pierdem! Zambet pentru tine.
macar jumatate din indignare… transform-o in gandul ca acea persoana te-a admirat maxim si chiar si-ar fi dorit sa poata gandi, simti, scrie ca tine. Si singura modalitate ( si foarte usoara) mai apropiata de dorinta ei a fost copy/paste.
Multumesc, Liz :).
cu mare placere, oricand!