Mi-e bine. Îţi mulţumesc că te întorci, chiar dacă rar şi de departe, doar pentru mine.  Îţi mulţumesc că îţi închini secundă cu secundă, timpul de-acasă, mie şi nimănui altcuiva. Cu riscul de a provoca o isterie-n masă.  

Prieteni buni, dimineţi cu ceaţă şi iubiri neîncepute încă, se-nvart puţin mai repede decât pot suporta. Noaptea mă plimb de mână cu tine, prin ploaie, cu glugile pe cap. Azinoapte la 1, te-am oprit brusc şi ţi-am  spus că te iubesc. Cu zâmbet tremurat, cu lacrimi în ochi şi cu tot ce trebuie să sustina o declaraţie adevărată. Si cu sărut. Suntem de-o viaţă împreună şi nu m-am săturat de-a te iubi ca la început. 

Dulcegării fatale traficului.  

   Nu-s fericită. Decât când vine şi mă strânge-n braţe. De-acea mai mereu stau pregătită-n forma îmbrăţişării lui.
   Îmi place ceaţa, îmi place vremea rece de-acum. Mă asortez.
   Dacă aş fi a ta şi-ai fi al meu/a mea ar trebui să îmi suporţi duminicile dimineaţă când mă trezesc mult prea devreme să bântui casa cu o cană de cafea fierbinte-n mână. Să mă suporţi cu muzică prea tare şi prea grea, sau fredonând şi savurând combinaţia de Badea cu House. Şi-apoi să mă laşi să mă scufund în aţe colorate, lipiciuri şi agăţători de cercei, boabe de cafea, sfoară şi brăţări colorate. Ţi-aş permite alintată să râzi de ochelarii de pe vârful nasului şi să mă răpeşti mesei de lucru doar că să faci dragoste cu mine… poate şi-o baie-n spumă inghesuindu-ne în cada mică…  

Înjurături şoptite când degetele mi se lipesc cu superglue, zâmbet victorios când finalizez ceva, declaraţii ţipate dintr-o cameră în alta, exclamaţii de trup fierbinte aruncat în aşternut rece.  

Deşi mă ştiu aşa de-o viaţă, pe mine toamna asta m-a schimbat de tot. Deşi te iubesc de-o viaţă, toamna asta m-a îndrăgostit iremediabil de tine.