M-am întors din orașul taxiurilor crem și al rinocerilor zburători. Din orașul școlilor de balet și al cartofilor prăjiți. Din orașul turnului de televiziune și al berii DAB. Din orașul trenurilor subterane, metrourilor de suprafață și al tramvaiului suspendat. Din orașul celor patru pisici și al vacanței mele. Dortmund.
Am zburat pentru prima oară și mi-a fost frică. Încă îmi este. M-am plimbat continuu și m-am minunat. Am întâlnit mult mai puțini nemți care știu engleză decât mă așteptam să întâlnesc. Am întâlnit mult mai mulți străini care știu română decât mă așteptam să întâlnesc. Am mâncat o grămadă de bunătățuri, am băut cafele multe, m-am pierdut pe pietonale și comerciale, am cumpărat suveniruri, eșarfe, vederi, brichete și-o lumânare. Am primit cadouri, am socializat, am cunoscut oameni frumoși și m-am întors acasă.
Mi-a plăcut. Totul avea un sens acolo. Vă recomand A&O Hostel. Fix în centrul orașului, exact lângă gară, extraordinar de curat și frumos, bun bun ca și preț (100 Eur toată săptămâna).
Înainte de a pleca m-au speriat sfaturile de pe HostelWorld și Trip Advisor despre rețelele de transport în comun (multe și scumpe) dar acolo am învățat rapid traseele S-Bahn (un fel de regio dar care mergea și subteran), U-Bahn (un fel de metrou dar care mergea și pe la suprafață) și H-Bahn (un fel de vagon suspendat ce făcea legătura între diverse colțuri din campusul universitar). Nu prea ai cum să te pierzi: hărți mari, indicatoare, blue point-uri, info point-uri. Multe.
Binențeles că la aeroport mi-am scotocit tot rucsacul pentru că le apărea pe scaner ceva ce le semăna cu recipient cu lichid. “Oh, it’s a candle!” au zis în cor. Atunci mi-am dat seama că mă plimbam în șosete pe-acolo și că e cazul să-mi pun ghetele dacă vreau să mă îmbarc.
Cursul de germană m-a ajutat. Mai bine vorbești în germană stâlcită decât în engleză clară. Te vor înțelege mai mulți oameni.
Dortmund e un oraș colorat, cu oameni colorați care vorbesc multe limbi colorate, trăiesc în case cu ferestre colorate și au priviri dintre cele mai colorate.
O să mă mai duc. Dar până atunci: Paris. Și Praga. Și măcar încă o data Viena.
M-am întors fericită la dragostea mea din Galați, cu gândul la dragostea din Cluj și purtând cu mine dragostea din Dortmund.
There is another world, but it is inside this one.
vreau în orașul cartofilor prăjiți!
pana atunci multumeste-te cu mansarda cartofilor prajiti
daaaa…aia-i raiu’ cartofilor prăjiți! :))
A candle… imagine that :)). They obviously don’t read your blog…
Un lucru recomandabil, de altfel… :))