Pe cât de frumoasă a fost luna februarie, pe atât de obositoare și urâtă mi se pare martie. O simt grea ca un nămol dens și adânc prin care trebuie să înaintez. Știu că până la urmă trece și luna asta. Dar deocamdată și așteptarea e obositoare.
Îmi pun proiectele în standby, îmi promit o vară celebră și nu mă mulțumesc cu cine sunt. Îmi ameninț oglinda, mă organizez mai bine ca niciodată și-mi găsesc liniștea în colțuri de carton pline de piuneze colorate.
Martie, supă la plic, inimioare colorate de lemn și o etajeră plină de cosmetice. Gene întoarse, un glob portocaliu și bani de hârtie. Bine că ești aici. Bine că ești aici.
O lună urâtă în care mă simt obosită, neinspirată dar fericită. Iar dacă sănătatea îmi revendică o viață, mai am opt pline.
Time to reborn. In slow motion.