Ceaiul fierbinte de mentă mă vindecă de zgribuleala. Nu vindecă cearcănele. Ele rămân la culoarea mentei din ceai.
 Catalina şi Lord D’If m-au premiat. Le mulţumesc şi le întorc roşind premiul. Şi ei sunt printre bloggerii mei preferaţi.
 Mă-ntorc la gânduri vagi. Clipesc des şi zâmbesc cu un deget pe buze.
 Între un spasm fericit şi-un vis frumos încerc să-i fac să înţeleagă că m-au pierdut. De tot.
 I’m falling asleep and I can’t see straight.  I don’t really mind if I just fade away…
 Puterea exemplului le scoate ochii. Dragostea e singurul carburant fiabil. Ei se încăpăţânează să respecte reguli şi să îşi/îmi limiteze orizonturile. Prea târziu.
 I’m told what to do and I don’t know why.
 Ia-mă de mână… Ţi-am zis că sărutul tău se lipeşte umărului meu prin geacă şi trei pulovere groase la fel de bine ca şi atunci când am umărul gol?

 Did you really think I wouldn’t see this through?