(sursa foto)
Vreau să ningă cu fulgi mari şi pufoşi. Vreau să înnebunim parcul de pe Primăverii cu bulgări şi ţipete. Vreau să ne iasă aburi calzi prin fulare şi să ne degere degetele în zăpadă. Vreau să ne-nghete câte-o mână. Vreau să ne încălzim cu-o ciocolată caldă în T şi să îmi amintesc că numai iarna aveam norocul să mă îndrăgostesc. Vreau să îi spun că m-am jucat cu vorbele ieri şi totuşi nu eram sigură că vine. Vreau să recunosc cumva că am minţit spunându-i că n-am fost surprinsă văzându-l intrând. Eu doar speram şi nu ştiam cu siguranţă.
A început să ningă afară. Cu fulgi mici. Orbitul roz mi-a lipsit. Shampoo bubbles au fost motiv de fight între mine şi colegul meu. O floarea soarelui imensă îmi guvernează imaginaţia. Înnod o nouă brăţară de aţă din şapte nuanţe de maro. Maaro!!
Într-una din fotografii, ţinând o şurubelniţă albastră-n mână, încheietura mâinii drepte părea goală. Ce frază freaky, fără sens. ‘Vin în două ore’ vreau să fie mesajul pentru mine. De s-ar vedea macar o clipa prin ochii mei ar gasi puterea de care are nevoie si n-ar mai spune niciodata ‘it’s just not fair’. Mă uit la Badea. Ninsoarea s-a oprit. Efectul Lake House funcţionează. Am amintiri noi. Se schimbă sensuri. Ce frumos a fost ieri.