Category Archives: green night

The medieval patio of my soul

by

Toto, I’ve got a feeling we’re not in Kansas anymore.

Câteodată plonjezi intenționat în visul sau dorința construită. Te-arunci cu capul înainte în realitatea proprie și doar de tine percepută. Aia cu oameni frumoși și deștepți (vai ce frumos chiar dacă răgușit), cu un Toto alb și iubitor (poate să fie cățelușă și s-o cheme Millie), cu orașe superbe și evenimente concepute pentru tine. Și te trezești într-o dimineață perfectă într-o bucătărie luminoasă și mirosind a cafea, în zgomot de filtru fierbând și pisici mieunând în curte. O duminică dimineața târzie cu lumină de lene, într-un Cluj îmbrăcat a toamnă, într-o garsonieră în centrul orașului, într-o cameră la demisol cu ferestre imense ce dau în cea mai frumoasă curte interioară la care are vedere și camera din pod fără un perete la care ajungi pe treptele vechi de lemn. Amesteci dimineața asta cu amintiri de-un Cluj luminat în miez de noapte, de Scorpions și-o cafenea și de oamenii pe care îi descoperi doar dacă stai cu fața la Cluj Arena cu Someșu’-n stânga, linia de tramvai în dreaptă și Sala Sporturilor în spate, și poți obține sentimentul clar de fericire.

A început Superblog și Blogwars și cumva mă lupt și anul asta, ca și anul trecut, pentru doipedoi.com.

Baie fierbinte, struguri copți, jeleuri dulci și vin fiert în oraș. Starea din astea toate combinate v-o doresc.

Ce m-ar putea amenința acum? Bring it on!

My cat, his drumsticks and your time owl

by

Un vis de o noapte-n urmă visat urât pe trei perne diferite.

Pisica neagră îmi dă superstiţii, zgomot turbat de tobe îmi fură echilibrul gândurilor şi timpul ăsta e nefericit de cât de fericit ar trebui să fie.

O perioadă grea. Ce-nseamna despărţiri, distanţe, schimbări şi griji de stare. Că-i începutul greu de toamnă ce cere de la noi concluzii şi hotărâri, decizii şi direcţii. Pe care nu le-avem şi-ar trebui. Exact ca Luke’s dark day. These are my dark days. Când tac şi poate par indiferentă. M-ascund şi plâng imediat ce nu mă vede nimeni. Când îmi repet, eu mie-n gând că o să fie bine, că o să reuşesc şi că mai e puţin. A mea nu-i dramă, ştiu. Şi poate nici a ta. E doar o perioadă grea ca un drum prea lung într-un compartiment aglomerat în care nu îţi poţi întinde picioarele, ţi-a amorţit un umăr şi lumina de pe hol îţi bate fix în ochi. E ‘vreau mai repede acasă’ repetat obsesiv cu ochii închişi deşi dacă întreb ce-nseamna acasă sau unde e acasă n-aş şti să zic exact.

Winter is coming…

O toamnă, o iarnă şi un sfârşit de an spart în câteva zeci de piese de puzzle. Dacă un om, o întâmplare sau o stare ia forma potrivită să-ntregeasca poza sau tabloul propus sau visat, atunci să vină sau să stea. Şi dacă nu. Atunci să tacă sau să plece.
Bună dimineaţa! Săptămâna asta aşternem. De săptămâna viitoare dormim exact cum ne-am aşternut. Pilota-n colţ, lângă calorifer. Cât de greu poate să fie?

Life would be so much easier if we just had the source code.

Coffee based life form

by

Dimineţile încep cu miros de cafea fierbinte. În cursul săptămânii e coffee to go de la chioşcul de jos, băuta în drum spre birou. Fata de la chioşc apasă butonul de cum mă vede de departe că mă îndrept spre ea. Şi ajung la timp să aud zumzetul aparatului care macină cafeaua înainte să o fiarbă. Sâmbăta dimineaţă şi duminica dimineaţă trebuie să înceapă cu a mea cană imensă de cafea fierbinte la ibric, limpezită cu lapte proaspăt şi rece. Nu pot vorbi, scrie, gândi sau plănui ziua fără să îmi beau cafeaua.
Cineva vrea să descriu lumi. Lumi în care oamenii încap câte doi în cada plină cu apă fierbinte şi spumă cu miros de şerbet de căpşune şi stau cu orele citind cărţi faine în engleză chinuită (de cititor, evident).
Altcineva îmi spune să scriu azi ceva frumos. Şi m-am gândit că aş putea scrie doar în dorinţe. Dorinţele ne sunt frumoase întotdeauna şi, cu destulă imaginaţie, poţi din dorinţe crea lumi perfecte. Lumi în care toate rochiţele sunt fără bretele şi toate ceasurile noi, cumpărate, încep să ticăie brusc după câteva ore bune de când intră în posesia noului stăpân. Şi cred că ticăie în ritmul lui, al stăpânului. Lumi în care canapelele sunt mici, matematica uşoară, cărţile vândute cu tot cu timp să le citeşti, analizele întotdeauna bune şi dragostea împlinită. Lumi clişeu cu pisici (un pisic, doi pisici) negri sau albi, portocalii sau cei mai gri, cu eşarfe asortate pisicilor şi cu tenişi comozi. Lumi cu amandine şi dots, cu prieteni ce ştiu să picteze pisici pe cercei sau prieteni ce ştiu să gătească cele mai bune ciuperci. Lumi în care pereţii se împodobesc cu amprete colorate de palme, cutiile de lemn cu arici îndrăgostiţi şi încheieturile mâinilor cu brăţări de aţă colorată. Lumi în care după ce imi termin cafeaua mai gasesc intotdeauna o gură de cafea în cana ta. Lumi în care concediile de 5 zile se aprobă în câteva minute şi în care 5 zile înseamnă de fapt de pe şapte până pe şaptesprezece ale lunii. O lume în care o să mă iei de mână, o să mă priveşti în ochi şi o să-mi spui: sunt fericită.

Dear eyelashes, wishbones, dandelions, pennies, shooting stars, 11:11, and birthday candles, DO YOUR JOB!

Stormtroopers and cats

by
   There is, incidentally, no way of talking about cats that enables one to come off as a sane person. Nici obsesia pentru stormtroopers a unora nu duce în sens opus. E bun totuşi că mergem în aceeaşi direcţie. Operaţii şi migrene. Iarna asta o să-ţi fur sosetii aia confy şi n-o să mă plâng când o să mă obligi să beau ceai de tei cu miere. Concentrat. 
   Întotdeauna pare să se descurce mult mai bine când ne are grămadă decât când ne are în colţuri diferite de ţară.  
    Continuarea mea e o pisică. Care e continuarea ta? Horcruxes, adică…  
  
   Azi am încălcat regulile, am ascultat generic retro fredonat, am iubit alintat şi am fost răsfăţată. Toate de la o migrenă.  

     Women and cats will do as they please, and men and dogs should relax and get used to the idea.

     The Greenest.  Superlative Ideas for a Sustainable Future.

If you tell the truth, you don’t have to remember anything

by
Am gândit că doar aerul de munte mi-ar permite, azi, să dorm încolăcită pe tine. A plouat răcoros până zidurile şi asfaltul n-au mai scos aburi. Avem aer de munte.
Zile aglomerate şi chef de nimic. De nimic altceva decât.
Iau pastile cu înghiţituri mici de cafea rece. Indignare şi neputinţă cumva. Sună a boală pentru că este. Pesmetul e dulce, munca stresantă, aerul suportabil şi timpul prea scurt. Am făcut rău că m-am enervat pe o femeie în vârstă, comunistă şi agramată. Data viitoare îi voi zâmbi cu toată vârsta, sănătatea şi fericirea mea. Planul meu de viaţă se întinde cu prea mult peste speranţa ei de viaţă ca să îi mai dau o importanţă. Cum spune Ni, e un nimic în planul meu de viitor. Caut zen să mă calmez.
Îl găsesc sub forma pisicii mele dormind colac pufos. Am văzut într-un film un ceas adormitor în loc de deşteptător, pufos care în loc de a scoate ţiuitul alarmei, la ora fixată toarce. It’s fuzzy and it purrs on time. Sounds just like Pespi. O fi fost ceas deşteptător într-o altă viaţă din cele 9.
Încerc să impun din nou liniştea şi ordinea în spaţiul meu. Deşi, you haven’t lived until you’ve tried to make a bed and the sheets get caught by a ceiling fan and destroy all lamps in the room. Şi paharele înalte de bere. Cioburi în realitate, plâns în somn, toate îs semne de bine zice superstiţia. Pisica neagră o susţine.
Vindecăm cu tratament intens de cafele calde cu lapte şi friganele cu dulceaţă de vişine pentru că dulceaţa de trandafiri e zaharisită.
Am la congelator un tort imens de îngheţată. Îl păstrez pentru o zi cu puţin soare de săptămâna viitoare, după târg.
Parcă e bine răcoare. Parcă e rău că seamănă a toamnă şi conştientizăm sfârşitul verii.
Mai pe seară promit să fac leapşa de la Richie şi Ni. Aceeaşi. De fapt e simplu pentru că am să combin cele două liste.
Augustul trecut trebuie invocat.

I’m doing mental jumping-jacks

by
(tumblr)

Am o stare calmă şi lentă dar sunt hiperactivă în gânduri. Am un zumzet aiurea în cap cu milioane de gânduri, planuri, idei, direcţii, cărţi, filme, oameni, replici, locuri, destinaţii, bani, job related, love related. Şi la suprafaţă clipesc încet şi fixez puncte imaginare pe pereţi, mă mişc în reluare şi beau cafea cu prea mult lapte.  
  
 Am văzut Fish Tank. Mi s-a părut ca-n viaţă. Am văzut Room in Rome. Şi am umblat în starea dată de film o zi întreagă. Încă o mai am. De aceeaşi regizori, la recomandarea ta, Sex and Lucia. Îmi plac filmele unde nuditatea e naturală şi după ce se termină filmul îţi aminteşti povestea şi senzaţia nu scenele erotice. Unde le găsesc, ca şi recomandări? Pe Marele Ecran majoritatea. Nu ştiu… Nu mă uit la trailere. Mă uit la filme recomandate. Cum m-am uitat la Doubt şi Nothing Personal recomandate de Iulia. Sau True Grit recomandat întâmplător şi care mi s-a părut fain pentru o seară în braţele tale, pepene rece şi răcoare-n casă. Acum mi s-a făcut dor să revăd Lie With Me şi să îmi aduc aminte de ce mi-a plăcut. Şi-apoi The Dreamers. Care ştiu de ce mi-a plăcut.  
 Până la altele revăd puţin Fringe şi puţin Dexter. Tu ai terminat de citit A Dance With Dragons şi parcă te văd cum zâmbeşti nerăbdătoare cu gândul la The Hobbit şi Clash of Kings pe ecran. Tu eşti fascinat de SG-1 şi eu râd de tine că te uiţi la Macgyver.  
 În altă ordine de idei a apărut un + în faţa lui Liz. Acum totul e +Liz.  
 Altădată am să vă povestesc cu Blogger şi Picassa Web Albums la care am depăşit limita pentru Blogul de lucru manual şi cum cu deviantArt mă descurcam mai greu am fost nevoită să îmi fac cont pe Flickr. Şi ce mult îmi place Flickr. 
 Eu, vara asta, am să mă uit în continuare la filme de dragoste, am să citesc în continuare cărţi de dragoste şi am să scriu despre dragoste. În timp ce-am s-o trăiesc. 
 “tu iar vrei să scrii de soare şi săruturi, recunoaşte. mvaaai.” Data viitoare. Promit. Până atunci împarte pofta de ceva d cu mine.  

Sweet Nightmare

by
Mi-e somn şi poftă de ceva ‘d’. Mi-e dor să stau toată ziua întinsă pe iarbă în parc. Sâmbătă. Îmi place când vii seara şi mă scoţi din casă, mă duci pe-o bancă şi mă săruţi continuu fără să spui nimic.
Închid ochii şi îmi imaginez o piscină plină de nasturi şi petice moi, de funde şi fermoare colorate, de gheme mari de aţă pentru brăţări. E un fel de coşmar dulce.
Şi binenteles Dexter. Oh, Dexter.
Ameţesc cu gândul la păpuşi voodoo, pisici umplute cu vatelină şi trăistuţe făcute la gherghef. Lut. Lutul o să mă calmeze.
Sfârşit de săptămână. Respir şi declar muscatul de frunte semn de afecţiune.
O fi de la luna plină. Am înnebunit de tot. Vreau să mă ameţesc de la o gură de tărie, să mă arunc cu hainele pe mine într-o piscină aproape adâncă şi să îţi ţip în timp ce râzi de mine cam cât de mult, cam cât de tare şi cam cum te pot iubi.
Pepene rece, crin parfumat şi accesorii de mobil. În seara asta. Muzică.
Restul de luni. De luni.
Am să te leg de mine. Multicolor.
—

 O iulie fierbinte ce se repetă cu tot cu lună plină, dragoste şi noduri colorate.  
 — 
 De menţionat ar mai fi un dor de mare pe calea de vindecare, o dragoste frumoasă, nouă şi energizantă, un ‘la mulţi ani’ întârziat pe-acorduri folk şi însoţit de o crizantemă mov, nişte femei ce-mi sunt imens de dragi pentru că fără să ne promitem, cerem sau dăm ceva, reuşim să ne-adunăm în momente atât de faine. 
 — 
 Tot de menţionat ar fi că marea o voi vedea în curând, lucru posibil anul ăsta datorită vânzărilor de pe blogul de lucru manual şi câştigurilor de pe acesta. Vă mulţumesc frumos.  
  

—
Să nu uit. Richie a scris aici. A scris bine. Prea. 

Azi, Ni imi povestea despre gogoși

by
I give you: Spifirici doua puncte, nu trei
Gogoșile, aceste surate îndepărtate ale turtelor făcute de bunica, nu mai sunt ce-au fost. Nici când erau ce erau, nu erau ce trebuiau să fie – adică turte. Dar erau bune, pentru că însemnau Bulevard, umbră și degete de zahăr de lins. Un soi de rebound, pe plan gurmand. Când și-o amintit tata că mă uitase dând din coadă la coadă, eram deja la jumatea drumului spre casă, înspre încolo, pe Bulevard. Mi-am primit lecție înțeleaptă: uitat rătăcit fiind, stai locului, să fii găsibil.
Dacă te caută cineva, o omis să adauge.
Eeeeu, eu de ce s-aștept, că doar mergeam spre casă.
Însă de-atunci, am așteptat. Am așteptat să cresc, să plec departe, să plec și mai departe, să mă iubească bărbatul pe care-l iubesc.
Always the bridesmaid, never the bride.
Always the godfather, never the god.
Aproape acolo, da’ nu chiar unde trebuie.
Ca un arc întins peste ce poate duce, toate s-au tras înapoi. Negare, renunțare, întoarcere la origini, involuții pe plan interuman. Îs două categorii mari de-a privi un om nou:
– senzația generală, pe care construiești, ca-ntr-un puzzle, omul, întrebându-te entuziast unde vine următoare bucată ce-ți nimerește în mâini și
– puzzle-ul, shiny, încropit dintr-o privire, unde, după entuziasmul inițial descoperi pete de cerneală, piese lipsă.
Dezamăgire.
Pași înapoi.
Suntem mai înțelepți când suntem mici.
Iar bucata de pâine aruncată gardianului de lapdog laptop e încă în formă de
gogoșipentrucurioși.
Ce să și fac, pesemne încă mestec gogoși cu nesaț, pentru că cine știe, într-o zi, o gogoașă se poate dovedi a fi turtă.
Și încă turtă de treaz.
Și turtă de hotărât.

(o mostra mica, dulce si publica din ce primesc eu mult, personal si privat)

My favorite month is Summer.

by
 Am făcut, încet, mulţi paşi în spate, mi-am scuturat părul desfăcut să-mi ascundă faţa şi-am ridicat frumos o ceaţă egoistă între mine şi lume. Autoapărare. Lumea să vadă doar straight face. Eu, după zid, trăiesc frumos. Duminicile, dimineaţa devreme, citesc cu picioarele în Dunăre, mă bucur ca un copil când pescarii de lângă mine scot ceva şi fac poze la sălciile bătrâne pline de dorinţe ce se împlinesc sub forma pufului cu seminţe. 
 — 
 Din Game of Thrones ne-a rămas ca replică: “Poţi să pleci.. dar fără ouă…” (cu referire la ouăle de dragon din care – spoiler- chiar ies pui de dragoni). De la imitatori şi copiatori, ne-a rămas replica: “Cine eşti şi de ce trimiţi oameni la mine?”. Ambele au exact sensul pe care vreţi voi să li-l daţi. 
 — 
 La munte, la mare, la târg şi la concert. Toate vara asta. 
 — 
 Muzică, cuburi de gheaţă şi cafele târzii; dor de ducă, dor de tine şi stare războinică; nevoie de bani, nevoie de soare şi nevoie de dragoste. 
 — 
 Birou răcoros şi job aglomerat/stresant. Eh. 
 — 
 Monday, Summer, my world. 
 —