I have become comfortably numb (foto)
Ninsoarea şterge multe ce-oricum nu mai erau atât de importante. Ordinea importanţei lucrurilor în viaţa noastră o fixăm singuri ne place să credem. Nu e aşa. Dar când lista priorităţilor se rarefiază e loc de multe inimaginabile. Nu vroiam locul, nu-l simţeam efectiv. De trei zile te ţin ascuns de lume. Te ţin în mine şi doar pentru mine. E bizar cum un exerciţiu copilăresc de a ascunde calm o fericire-n tine îţi poate spune atât de exact cine te cunoaşte cu adevărat, cine e destul de interesat să privească şi cine destul de îngrijorat să afle. Lumea se opreşte la repere vechi. Stricate. Nu la vibraţii noi, necunoscute. Există momente perfecte date de combinaţii perfecte. Mi-ai spus azi, că a ta combinaţie perfectă subit descoperită este formată din ninsoare, eu şi-o portocală ce îşi lăsase gustul pe buzele mele. Drept pentru care mi-ai cumpărat o mulţime de portocale ce mai târziu le-am devorat cu ai mei prieteni ce miroseau a iarnă.
La fiecare 12 ore îmi spui trei lucruri noi despre tine pentru că tu crezi că trebuia să mă cunoşti de mult şi vrei să trişezi timpul. “Nu-i grabă! E doar nerăbdare!” Provoci atât de simplu şi frumos. Strategic, furi 10 minute cu mine fără să ceri mai mult. Suspans plăcut. Ce nu mi-ai spus şi am descoperit singură: urăşti shaorma, cravatele, când îmi sună telefonul şi faptul că mi-am cumpărat ţigări. Primele două le-ai exclus din principiu. Următoarele aduc încruntare în privirea ta.
M-am îndrăgostit de glasul tău când ai spus: vreau să te vindec. Fără să-ţi recunosc vreo rană. Azi, cât mi-ai ţinut mănuşile, ai respirat cald şi zâmbind în ele citind atent dintr-un pliant şi chiar ai ezitat să mi le dai. Cum poţi să faci un gest perfect, inconştient?
De ce eu? Am vrut să sune diabolic întrebarea. “Pentru că ai urcat scările încercând să ascunzi că ai plâns şi când te-ai aşezat la masă mi-ai luat mână stânga şi mi-ai presat buricele degetelor de încheietura mâinii tale şi mi-ai spus: să-mi cânţi! Ţi-a tremurat vocea.”
Habar nu am de unde, cum, de ce şi cât. Nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu când, unde şi dacă.
În noaptea asta am să adorm crezând că doar mi-am imaginat. O să mă las pradă unui vis mai vechi cu dans îmbrăţişat, joacă în păr, un dormitor şi un sărut. Dar mâine am să am o portocală-n buzunar.
ai o leapsa la mine :p
Mi-am inceput dimineata cu o cafea dulce, o portocala si cu tine. Ti-am mai zis ca imi place foarte mult cum scrii, nu? Limpede si ajungi asa usor la sufletul meu.. :)
MyLastGoobye, se ia si se face… usor, frumos… multumesc…
Deea, iti multumesc… e seara acum si iti dedic cafeaua mea usoara cu mult lapte dintr-o cana maro ce-mi stie doar mie sorbiturile mici… un gand bun cu-o portocala face bine…
frumos…
multumesc… a fost… si n-am mai vrut… si-apoi a fost iar… frumos..
Mai c-as plange. Mnu, n-as plange, as zambi zgomotos, cu lacrimi in colt. Bucurie isterica.