M-a speriat vârful limbii tale pe buzele mele şi am refuzat sărutul. Din ataşată de partea mea stânga, din moale şi zâmbitoare te-ai răcit şi transformat. M-am ruşinat. Ne-am zâmbit în continuare. Probabil că mă gândesc prea mult la persoanele din jurul meu, tău, nostru. Şi pe unele nici măcar nu le cunosc. Tot drumul spre casă mi-am reinventat reacţia.
Azi, la trei, în gară sper să te ajungă sărutul meu la timp. Primeşte-l…
O masă-n colţ, trei rockeri cântau zgomotos, un neon se cerea spart, o tipă roşcată strângea paharele de vodkă şi halbele de bere mişcându-şi sânii la 1 centimetru de răsuflarea mea…
Foarte fain textul si sper sa fie imaginatie, ar fi trist altfel!
:)
Textul e imaginat. Situatia e traita. Aseara, intr-un bar. Azi intr-o gara sper continuarea…
E acea reactie de "Ce naiba fac?"
…sau de "nu pot sa cred ce mi se intampla" ?
Oarecum "ce naiba fac!?" in nici un caz "nu pot sa cred ca mi se intampla"… dar mai mult un "hope this will not ruin everything…"
I know you get it…
Sentiment existent. Sentiment nou. Aceeasi persoana. Cred ca o gandim/gandesc prea mult. In alte cazuri nici un gand in plus. Bizar.
e doar lut. el trebuie să se bucure.
așa mi-e de dragă carnea, pielea, părul.
e trist altfel.
fărăregrete.
…cu un regret…
Buchetul de ghiocei l-am primit pentru tine. Sarutul la fel. Ambele au ajuns prea tarziu… eu eram prizoniera unui birou… Daca viitoare.
feels like 17 again:)
Da… e o senzatie de 17 ani… colectionez asemenea senzatii, lately…