(Sursa foto)
Am senzatia ca levitez deasupra vietii mele si ma privesc traind parca n-as fi eu. Parc-as vedea un film sau as citii o carte. Cu mine. Plictisitoare zilele astea. Nopti lungi si zgomotoase. Muzica tare si zgomot infundat de sarituri pe un covor un pic prea pufos. Bauturi fine si multe. Feliute de lamaie mirosind frumos. Niste ochi fara energie desi eram obisnuita sa-mi gasesc eu rezerve de energie in ei. Motiv de ingrijorare. Un zambet ce mi-a lipsit si inca imi lipseste. Motivul de ingrijorare persista. Ore de somn cu vise lungi si in culori. Incercari esuate de-a formula planuri pe anul asta nou. O fereastra de messenger depresiva. N-am mai pomenit asa ceva. O singura privire m-a socat la 12 noaptea. Si cred ca doar atunci am vazut-o sclipind. M-a deranjat cand incercam sa-mi formulez dorinta cu o intrebare copilareasca si naiva. Ce-mi suna si acum in cap. Si am uitat apoi sa-mi mai doresc ceva. Plutesc in stari incerte. Terapia cu somn si ciocolata exista si functioneaza! M-as ascunde. Mi-am amintit de “Run away with me”. E actuala dorinta si mai accentuata. Ti-as arata Viena. Ti-ar placea. Cred ca am ramas acolo inca. De-aici senzatia de-absenta. Sau trei nopti strangand in brate un trup de femeie iubita. Intr-un secret impartasit in doua. Cea mai frumoasa femeie. Chiar le-am trait? Vocea amara si invidioasa, plina de minciuni fatale si imitatii ieftine a unei prietene imi confirma. Candva! Promit. Vom rade de nebuni. Si eu, si tu, si tu!