douazecisitrei de lei si nouazecisiopt de bani

by

Atat a costat starea mea de azi…
Dintr-o falsa modestie si putin anti snobism mincinos nedeclarat refuzam sa cumpar/citesc Mircea Cartarescu. Mi se parea ca toata lumea il citeste pentru ca e la moda, pantru ca se poarta sa spui ca l-ai citit si da bine sa-l citezi. Mi-a sarit in ochi intr-una din librariile care ma gazduiesc zilnic printre rafturi… cu peste tot prezentul titlu “De ce iubim femeile”…si parca s-a pus singura cartea in cos…
Pe la pagina 32 mi-am dat seama ca merita efortul financiar doar pana acolo…iar restul era profit pur…
Si mi-am mai amintit ca tezeu si-a gasit iubirea citind ultimele pagini din cartea asta…Sunt la sfarsit, mai am cateva pagini… poate ar fi bine sa le citesc pe-o banca in parc, nu?

…

by

Nu cred că există om care să nu poată iubi. Există doar oameni care se tem de suferinţă şi de aceea nu acceptă să-şi lase pradă sufletul unei noi încercări. Ei trec astfel pe lângă o posibilă împlinire sau pe lângă un posibil eşec. Nimeni nu poate şti dinainte când şi cum se va sfârşi o iubire, care va fi preţul şi cine-l va plăti. Nu cred că există om pe care dragostea să nu-l facă mai bun. Şi mai frumos. Şi-atunci, de ce ne închidem inima şi refuzăm să primim lumina unei astfel de stări? Sunt oameni care ne pot schimba în bine. Nu finalitatea contează, cât transformarea din fiecare. Nu trebuie să aşteptăm o zi anume sau să ne programăm când să ne îndrăgostim. Trebuie doar să credem în puterea iubirii care ne ajută să fim noi.

Sufletul-prada unei noi încercări
Sahare si fantani
Angela Ribinciuc

My cloudy day

by

A fost o zi noroasa … intunecata… racoroasa. Asa am simtit-o eu. Doar putin apasatoare cand multe treburi tipau dupa rezolvare… dar inspre dupamiaza ziua asta a stiut cum sa ma faca sa-i iubesc norii. Aerul e racoros, curat, ca dupa ploaie. Miroase pronuntat a verde si a tei. Orasul pare mai liber… mai aerisit. Am ascultat muzica in surdina in masina (daca va puteti imagina)… si cantam tot in soapta, am realizat la un semafor… Ziua asta parca te indemna/obliga la lenevire pe balcon, cu un castron de cirese si-o carte langa tine, si m-am supus… Azi cred ca a fost o altfel de vara impotriva ochelarilor de soare si a aerului conditionat, o vara ca un medicament pentru plamani, nervi si oboseala…

Imi pare rau si-ti multumesc…

by

In dupa-amiaza asta calda eu citeam incet
Cu zambet vinovat si inceput de scancet.
Imi cer iertare, increderea e rara
Tu taci, privesti, ma tragi de mana afara.
Ma ierti usor, fara sa simt
Dar ranile si ele se resimt
Ma inviti calm la vis si stare
Si mie mi-e rusine de cateva cuvinte-acuzatoare.

Incerc sa-nvat magia zilele-astea
Sa schimb mirosul unei frezii albe-n mov
Si imi imaginez atatea:
E luna plina, e muzica-n surdina
Sunt valuri calde si miros de mare
Sunt adieri de coada pufoasa de felina
Si mult mov si stare de visare
Si zambete si ganduri lenese
Eu band cafea, tu rontaind cirese…

Somethings I love and enjoy…

by

Doar cateva… si fara nici o legatura… si poate spun multe despre mine sau doar induc in eroare… dar sincer le recunosc…
My beautiful cat

A cup full of coffee

A bubblebath

Sa cumpar, citesc, recitesc carti

Sa colectionez servetele

Sa ard lumanari

Cutiile… pur si simplu cutiile…

Si cartile Harry Potter

Si magnetii de frigider

Si muzica mea

Si marea

Si un film… fara explicatie

Si un barbat… I think he’s perfect…even if he’s gay…

Ma schimb si ma transform…

by

E o concluzie egoista si analgezica atunci cand nu stiu ce se intampla cu mine, cand ma vad altfel, cand ma simt altfel… cand intru in panica ca nu ma recunosc…
Si cred ca asta se intampla dupa ce incercandu-ma multe, grele, usoare, frumoase… la un moment dat am incetat sa reactionez constient si m-am lasat dusa de reactia momentului… Si fie ca mi-a placut, fie ca nu, ceva a schimbat in mine viitoarea reactie… Si mai stiu ca drumul fiecaruia e plin de rascruci… si ca decizia, opinia si chiar principiul urmat (desi pare dintotdeauna sustinut) te schimba in acel moment…
Si stiu ca trebuie sa recunoastem ca ne-au schimbat chiar daca ne vedem infrangerea si trebuie sa recunoastem cine/ce ne-a schimbat chiar daca ne vedem puterea…
Senin si clar gandind… un vis ma schimba, putin si temporar… sau chiar de tot, si-apoi un film, ca replica si stare… sau muzica recent descoperita… sau loc, oras, o tara… sau mare, munte, soare sau o ploaie de vara… un om nu mai vorbesc, un suflet mic, pufos ca o pisica sau chiar colti rai si coada falnica a unui caine iubitor ce-l cresc de-o viata… si ma mai schimba tradarea si minciuna… astea ma schimba-n rau si iremediabil… pacat… un gest, o floare si-un cuvant frumos ma schimba si sinceritatea dar si banii… pacat si banii schimba oamenii… si eu sunt om…
Cred totusi ca increderea in sine e metamorfoza cea mai cautata si mai cred ca transformarea din pasiune si iubire e cea mai frumoasa dintre schimbari si astea le caut dupa fiecare colt de strada pe care o urmez…
Si astea toate nu-s decat viata si a trai… iar asta este timp…
Cu un vis, cu un film, c-o stare, o melodie, un loc, o ploaie, un om, o pisica, o deceptie, o floare, un cuvant, un sentiment, cu bani mai multi, o pasiune si un gand, imbatranesc…

…azi te-am gasit de-o viata…

by

Am lasat incet oblonul sa fie intuneric atunci cand vii… daca vii azi la mine…
Imi place sa te iau de mana cand intri in casa si sa te duc sa-ti arat camera mica intunecata si tu sa clipesti amuzat la mine… sa-ti spun ca oblonul ii da un aer american si tu sa nu razi ci sa intelegi ce vreau eu sa spun…Din drumul de la usa pana in dormitor narile mele icep sa traga cu nesat mirosul tau si mana mea isi aminteste ce bine se potriveste in forma palmei tale… Si chiar daca e intuneric… ochii tai nu-mi parasesc privirea…in timp ce imi saruti palma inainte de a-mi lasa mana sa cada goala…
Imi place ca ne asezam ingramaditi pe jos sub fereastra deschisa cu oblonul tras si ne sorbim din ochi si nari fara cuvinte fara gesturi…
Imi imaginez incet ca ma tragi mai aproape cand tresar speriata de un claxon ce ajunge pana la noi… cu un oftat adanc iti plimbi mana prin parul meu si fortand putin imi tragi capul mai aproape de tine… stiu ca trebuie sa pleci si nu vreau… azi te-am gasit, te-am primit si nu vreau sa te las sa pleci… ochii imi ard… in gand iti spun multe dar cu voce tare nimic de frica sa nu stric momentul… si pleci… imi arunci o privire peste umar… o privire in care-ti vad doar un ochi… si ai plecat…
Inima imi bate tare tare semn ca ai fost aici… merg de la usa pana in dormitor inhaland urma mirosului tau… imi iau incet geanta… imi pun ochelarii pe cap… cheile… ma uit pe telefon… e ora 15… plec la serviciu… cu tine in minte…
Globul meu de hartie mi-a marturisit ca te place… ajung zambind… mi-e dor de tine…

Cum e sa-ti cante Phoenix in balcon?

by

… de cateva luni ma acomodez… incerc sa-mi gasesc locul meu si al celor un trilion de lucruri stranse in aproape 28 de ani de viata… incerc sa fac pace cu cateaua vecinei servindu-i pliculete cu mancare de pisici… incerc sa cunosc si sa botez cele cateva zeci de pisici din gradinile de jos… ma minunez de lalelele vecinei de la parter si de perdelutele de pe scara blocului… sunt recunoscatoare pentru liniste, curatenie si zona centrala… zambesc silit la remarcile vecinelor in majoritate covarsitoare de 98% femei de 98 de ani “tare draga-mi esti donsoara”… Si le fac toate cu gandul ca voi plati rate la casa asta pana la 60 de ani… DAR…DAR… stuuupid!… nici nu mi-a trecut prin cap…
    Duminica dupa-amiaza… liniste… soare… stare de bine… cafea cu lapte, calda si revigoranta dupa o sambata seara prelungita… “proba de microfon doi zece doi zece… proba proba… vreau bas… regreaza…ggggjjjjj microfonie….n-am chitara… am!…lasa asa!…doi doi doi zece zece zece doi doi… faaataaa veeerde cu paaarul paaduuure”
    Cafeaua a fost bauta repede, Google mi-a raspuns promt la intrebarea mea “Phoenix aici? la mine-n balcon????” DA! In 5 minute inotam intr-o mare de oameni, jumatate nebuni si frumosi asteptand primul acord rock si jumatate stransi cu forta de-un principiu politic sau un tricou gratuit.
    Concert electoral (si ce daca!)… am suportat ceva figuri politice si sloganuri cam cretine… dupa care… superb… isterie… sonorizare buna buna… invitati Tavi Colen si Bogdan Bradu… insemnand ca Numai una s-a integrat perfect in repertoriul Phoenix… Ovidiu Lipan Tandarica s-a agitat toata seara spre deliciul nostru, Nicu Covaci ne-a lasat inca o data masca cu In umbra marelui urs si cu un zambet tanar cand mi-a semnat cd-ul iar Bodan Bradu m-a impresionat placut desi a trebuit sa intreb cine e (spre rusinea mea nu aveam idee). Tot Google m-a ajutat aratandu-mi-l pe pagina oficiala a trupei.
   Am cantat, m-am bucurat de muzica si vreme frumoasa, am aplaudat de m-au durut palmele si am avut norocul sa dau mana cu Nicu Covaci dupa cateva rugaminti indreptate spre un agent de paza imbracat frumos si zambitor.