Am să amestec un om cu o carte. Un om inteligent şi captivant nu întâmplător cu o carte de maxime sau proză ultrascurtă cum o intitulează autorul. Tu pe de o parte şi Chef pe Titanic de Vasile Ghica pe de altă parte. De ce? Pentru că v-am descoperit în cam acelaşi timp, pentru că ieri ai răsfoit şi tu cartea şi ai citit zâmbind din maxime, pentru că e o carte de 500 de pagini pline de înţelesuri deci ţi se potriveşte.
Eu Sunt o rătăcită! Dar tu, cititorule, pe cine cauţi? Îmi cam vine să te întreb deşi îţi exersezi priviri bizare asupra mea. Şi totuşi despre tine deocamdată nu pot să spun decât: Îl cunosc.I-am răsfoit mintea într-o seară.
Ore întregi ne-am proclamat principii pe rând, fiecare foarte sigur pe scara proprie de valori alcătuită că apoi să ne aplaudăm în gând sau la propriu concluzionari categorice. Ironic, evident, am să spun că sună bine ideea conform căreia Apetitul cognitiv ne-a debarcat din rai. Şi-o spun doar pentru că la tine acest apetit este exagerat. Şi e cel care te face cine eşti.
Toată dupamiaza am alergat prin propria noastră definiţie conştienţi că ne străduim să nu încăpem în nici o definiţie! Misterele nerezolvate ne fac să provocăm polemici. Pentru tineri, dialogul este de-a dreptul terapeutic.
Şi ideile “exhaustive” (Care epuizează un subiect; complet, în întregime- Din fr. exhaustif.Sursă : DEX’98… iată că ne-am înşelat). O polemică îi edifica, de regulă, pe câţiva şi îi derutează pe ceilalţi. Te-ai mirat că nimeni nu părea derutat. Te simţeai dând probe. Ai zâmbit frumos, azi, când ţi-am întrerupt un nu cu-o acuzaţie că-ncepi altă polemica doar pentru că polemicile nu vizează neapărat adevărul, ci compromiterea adversarului. E normal să fie previzibilă întoarcerea ta. Ai găsit mistere şi enigme de rezolvat. Asta căutai. Fără puţin mister, frumuseţea este o eroare. E normal să fie aplaudată întoarcerea ta. Eşti plăcut. De noi. Pentru că putem să vorbim de muzică şi cărţi citite. Prin cărţile altora, descoperim în noi teritorii nebănuite şi ne place să ne lăudăm cu unele. Dar nu cu toate. Ne place când ideile noastre rezonează în altcineva. Chiar dacă asta descoperă lucruri noi ţie despre tine. Nu-mi convine nici mie să-mi cunosc toate scorburile sufleteşti. Vorbim despre egoism, schimbări şi bani, despre a fi şi a avea. Două vorbe? Nu, două lumi. Şi mai ales pentru că vorbeşti despre tine. Îţi meriţi “adorabilul” refuzat.

Cu dedicaţie din carte:
Omul contemporan a transformat absurdul existenţial într-o sublimă disperare cosmică.

Eu sunt la puterea tu, iar el nu poate fi decât radical din noi.

În natură, egoismul poartă numele de selecţie naturală.

Unii se transformă, alţii doar se deghizează.