O dimineaţă prea devreme pentru sâmbătă. O atmosferă de sfârşit de vară mai degrabă decât început de toamnă. N-am chef de scris, doar de simţit. Vreau zile alintate, multă cafea şi Tropical Tuborg.

V-aştept la târg şi azi şi mâine, pe malul Dunării, la foişor. Ieri toată lumea mi-a zâmbit. Azi am să-ncerc să-ntorc favoarea.

Am stare antisocială şi plan extrem de social tot weekendul. N-am inspiraţie şi nici voinţă. Aş sta, aş face noduri, aş citi şi-aş mângâia un câine tolănit. Nimic mai mult. Sau poate aş mânca ceva bun. Dots. Batoane Dots.

Plictisitor, dar vă mai spun că o pisică neagră stând bărcuţă pe-un prosop albastru lângă o perdea de voal portocaliu şi pe o canapea foarte roşie formează o imagine frumoasă tare. Sau tu dormind cu toată pilota galbenă strânsă în braţe, sau tu plimbându-ţi rochiţa cu floricele şi fără bretele prin casă sau…

Toate îs de privit şi de tăcut. Vreau să tac. Tăcerile îs foarte importante. Câteodată mai importante decât orice altceva ai încerca să spui.