…as my memory rests but never forgets what I lost…
Lumina zilei de azi chinuie. Dă stare de somn întrerupt, de lene moale şi de cafele cu frişcă. Lumina de azi e odihnitoare deşi dă un fel de oboseală plăcută.
Am senzaţia că toată lumea se forţează şi agită aiurea zilele astea. Toţi vor să demonstreze cumva că întorşi din concediu pot ţine ritmul, pot relua activitatea la potenţial maxim şi pot reveni la încruntările zilnice. Nimeni nu recunoaşte că vara te reprogramează, îţi şterge memoria şi te lasă vlăguit de senzaţii. Nimeni nu recunoaşte că aerul de munte, mirosul de mare şi starea de libertate din vacanţă îţi fac aproape imposibilă readaptarea la miros de cerneală de print, zgomot de imprimante, bâzâituri de fax şi aer închis de birou.
O zi cu o lumină de tras fotoliul mai aproape de fereastra întredeschisă, de încercat să prinzi cât mai mult din ea pe pagina unei cărţi vechi, de respirat aer ud şi de gândit la toamnă.
Inspiraţional de azi. Corey si Steph.
mmm :)… o postare de genul face o introducere foarte buna toamnei :)
… libertate… si toamna :)
Multumesc, Sky! Introducere in dorinta de a rascoli cu pasii frunzele cazute prin parcuri, de a merge sub o umbrela mare si protectoare respirand aer curat, de a purta esarfe calde in jurul gatului si de a bea cafele fierbinte in cafenele confortabile…
Sună nice :) Am o colecție de 50 și ceva de eșarfe care abia mă așteaptă. Și eu pe ele :)
E un lucru ciudat, pe undeva, daca stai sa te gandesti, sa te simti plin de viata, cand totul in jur tau, din natura, incepe “sa moara”. Din fericire, nu e o moarte in adevaratul sens al cuvantului. :) As numi asta o contemplare a somnului, e asemeni momentului in care privesti pe cineva drag cum adoarme :)
da… toamna e liniste.. e ca somnul de frumusete :) e anotimpul cel mai linistit dupa vara agitata… si intotdeauna ii dam si o culoare de regret ca na, nu ne convine ca vara s-a terminat…
Dar toamna a inventat vinul rosu baut din pahare cu picior si muzica in surdina, cafelele fierbinti in cani mari si papucii pufosi de purtat in casa… incepe sa imi placa toamna asta tot mai mult cu cat vorbim mai mult de ea…
big, big smile :)
cunoaștem aspectul cu revenirea în câmpul muncii, iar ajustarea e și mai dificilă dacă schimbi arătura și te confrunți cu tone de noi cerințe, idei și persoane care se izbesc cap în cap și trup în trup. eu una am decis să încerc, măcar, să mă relaxez, și să renunț la atribuții suplimentare pe cât posibil.
am amnezie
Am descoperit ca imi place wordpressul pentru ca vad cine sunt anonimii! Pe sistemul Ne iscalim si-o dam anonima! Azi e vineri si am si eu amnezie…