Cu toții trecem ciclic prin așteptări mai grele sau mai dătătoare de neliniști, cu toții adunăm plan peste plan, speranțe și frici. Și-un ideal bizar. Le-nghesuim adânc în noi și continuăm să zâmbim agitați făcând traseele zilnice obligatorii. Și dacă-n tot cocktailul ăsta mai adaugi niște emoții spontane, presari și-o răscolire sau o coincidență mai mult sau mai puțin ciudată, câteva pahare de vin roșu sau multe beri și-un shot sau două de lichior peste tot ce-ai reușit să refulezi, atunci n-ar trebui să te surprindă explozia nebună a ultimei urme de tu din tot mormanul ăla înghesuit. Explozia aia de sinceritate. Unii plâng. Unii dau telefoane gălăgioase. Unii bat la uși în miez de noapte. Unii fac declarații gratuite și grele. Unii promit. Alții fac drame.
Răscolirea, vinul, plânsul, drama și promisiunea că tac.
Și cea mai faină poză ever.
Am obosit tare. Am obosit atât de tare încât după doar 2 km m-am întins pe iarbă și-am privit câteva zeci de minute cerul.
Fuck all that psychoanalysis and overthinking! Fuck all the wine, the facebook chat windows and all the mustn’ts, the don’ts and the shouldn’ts!
Sincerități ciobite și explicate în prea multe cuvinte. Evitări obositoare. Invitații refuzate.
Încep zilele numerotate cu liniște și doar un asterix minuscul de îngrijorare sau frică. Reacții adverse scrise mic pe pliantele de medicamente sau note de subsol necitite pe contracte.
Sunt mai bine decât credeam că am să fiu. De fapt credeam că n-am să fiu deloc. Și sunt. Bine.
Schimb priveliștea spre Baciu-Hoia cu cea spre dealul Feleacului. Canapeaua albă cu una neagră. Baia portocalie cu una albastră. Tavanul drept cu unul înclinat.
Traian. Brăilei. Regiment 11 Siret. Română colț cu Ovidiu. Calea Baciului. Cum sună Cometei?
What are the words you do not yet have?
Liz