Category Archives: it’s a new dawn

Windy Day 7

by Liz
…take a sentence full of things you’re not supposed to say and feel it…
O zi cu vânt rece și puternic îți poate amesteca dorința de a primi ghiocei, îți poate răcori cearcănele și poate boți un zâmbet adus de un curier înghețat pe bicicletă, de la două dealuri depărtare.
Clişeu. Când doare, lumea nu se opreşte în loc. Când o dăm în bară rău de tot, lumea nu se opreşte în loc. Când pierdem, lumea nu se opreşte în loc. Când iubim, lumea nu ţine pasul.
Ești atât de confuz în direcție și decizii și tot ce te consolează e zâmbetul meu puțin mai strălucitor de câteva zile. Adopți rapid motivul. De aia! Ca să zâmbesc eu cum n-am mai zâmbit de mult! Și-apoi te lași pradă unei gelozii cretine și nelalocul ei într-un om ce nu mai vrea alt om și mă faci să plâng cu-o răutate. Îți ceri iertare frumos. Câteodată degeaba.
Dacă ustură ochii tare ies la plimbare. Intru în parc, merg spre stânga de la intrarea cu muuulte băncuțe și cobor scări într-un fel de amfiteatru. După ce mă satur de plimbat văd bărcuțele.
Not every movie’s Liz

Day Four

by Liz

…the one when Tinder matches us and we hit ‘super like’…

Ore amestecate. Oameni care reacționează în modurile cele mai plăcute și o îndrăgosteală bizară de mine. Un ruj roșu care nu se ia la un sărut ușor la lift și un altul ce lasă urme roz pe filtrul de Kent lung. Cafea rece după mult whisky cu sirop de soc și muguri de brad. Când ești tu liber, nu sunt eu și când sunt eu, tu nu mai ești. When you’re a little drunk and a little high, life feels good and you can feel pretty. Vermillion Pt. 2 for a beautiful redhead.

Tot timpul ăla mult pe care îl aveam s-a redus brusc și am prea multe de făcut, spus și realizat. Mă iau prea în serios. Pun pe snooze reproșurile și răzbunările până se transformă într-un gest cu degetul la obraz. Când toată atenția, viața și energia îți rămân fără ținta principală, bine ar fi să ți le îndrepți toate către tine.

Și-a ridicat mâneca scurtă a tricoului și mi-a arătat tatuajul cu Deadpool. “This gets me chicks!”. I-am arătat antebrațul meu drept și i-am zis: “I know. This gets me chicks too.”

Ziua a patra a fost cu zâmbet.

Pe deocamdată,

Liz

Day Two

by Liz

… the one with the regrets, confusion and the new power…
Îmi calculez reacțiile și pașii. Trezirea face mai bine decât credeam. Descopăr că sunt înfricoșătoare pentru omul care mă cunoaște cel mai bine și în aceeași măsură pentru un om pe care l-am întâlnit pentru prima oară azi. Respir adânc a atac de panică. O respirație e cu stare de gol dureros, una cu stare de libertate. Când respir a libertate încerc să-mi topesc răutățile și sarcasmul. Nu reușesc în totalitate. E de la vârstă și prea multe trădări. Răzbunări și pedepse absurde mi se învârt în creier și mă fac să umblu amețită. Suc de portocale și ibuprofen roz.
Îmi faci cafea caldă și eu îți așez gulerul de la geacă. Și asta se va întâmpla pentru totdeauna. Metaforic vorbind.
Latte-uri cu inimioare de spumă și îmbrățișări în care stau încordată. Îmi fac bine.
Aștept martie cu Flo. Îmi lipsea așteptarea.
E de bine.
Still here. Wandering through the challenges of a modern day woman’s life.

Fresh (Fluffy) New Start (Not Really)

by Liz

Ne plac începuturile pentru că târâim după noi o sacoșă de eșecuri mai mici sau mai mari amestecate cu lucruri neterminate și cuvinte nespuse. Ne plac tare începuturile pentru că putem crede într-un sfârșit mai bun măcar de data asta.
1 ianuarie e un început bun. Pentru început.
Hey!
Sunt Liz și-n unele sms-uri de sărbători mă semnez Oana. E a treia mea iarnă în Cluj dar prima fără zăpadă.
Încep anul înconjurată de pisici, un câine și-un om. E cam tot ce are nevoie oricine. Mici variațiuni la număr. Hai să vi-i arăt! Continue reading →

The Universe is under no obligation to make sense

by Liz

… and this year made no sense at all.

Zâmbim fericiți din poze cu filtru și ne dăm check in din gară, aeroport sau o stație de benzină de pe autostradă. Plecăm în vacanță sau ne întoarcem acasă la familie. E perioada sărbătorilor și parcă anul ăsta ne-am agățat cu disperare de veselia promisă de revederea familiei, împodobirea bradului sau o călătorie.
2015 a fost un an oarecum mișto și-ar fi rămas în amintirile noastre ca un an fain dacă nu ar fi avut un preț atât de mare. Și încă așteptăm să ningă peste tot sângele vărsat peste tot în lume. Sper din tot sufletul că vom rămâne cu ideea că viața e a dracu’ de nesigură și fragilă și trebuie să trăim acum, fără așteptări și delăsare, fără amânări sau frici.
Anul meu a fost plin de depărtări. M-am îndepărtat de prieteni sau ei de mine. Am scris foarte puțin și am citit puțin dar am lucrat mult și Lizknot a crescut frumos. A fost un an plin de vizite și concerte, a fost anul cu cele mai multe (faine) cadouri primite și cele mai multe animale găzduite. A fost un an cu multe împliniri, un an comod și cald. Prea comod.
Sunt o optimistă și am și o încredere nemărginită în puterile mele deci sper întotdeauna în mai bine, mai mult, mai frumos. Vă las cu 5 doze de optimism în 5 urări formulate pe blog în anii trecuți. Sper să vă mângâie cuvintele. Sunt pentru voi.

Decembrie 2010
Pentru supravieţuitori…
Voi bea şampania de la miezul nopţii pentru supravieţuitori. Pentru cei pe care 2010 nu a reuşit să-i pună în genunchi. Pentru cei ce nu s-au lăsat doborâţi. Şi care încă au puterea să creadă în 2011.
La mulţi ani, vouă!

Decembrie 2011
Mie, 2011 mi-a arătat că se poate. Mi-a arătat că oameni frumoși există și iubirea se poate trăi în milioane de feluri reinventate. De la 2012 vreau doar atât cât merit și jumate din binele care îl doresc tuturor. Vreau să zâmbim somnoroși la prima cafea din anul ce vine și să ne gândim la puterea ce o avem să ne îndeplinim toate dorințele.
Vreau în 2012 să învățam să fim fericiți. Sau să ne amintim cum.
La mulți ani, oamenii mei! La mulți ani!
Decembrie 2012
Nu e un an pierdut dacă am avut cui să-i zic simţit din plin: te iubesc! Şi dacă m-am simţit iubită şi importantă în vieţile oamenilor din jurul meu. Asta vreau pentru 2013. Asta vă doresc pentru 2013.

Decembrie 2013
I wish all of you peace and so much love
Vă doresc pârtii cu zăpadă curată, cărucioare de market pline de sticle cu băuturi fine, carduri alimentate, mașini puternice, case calde, frigidere pline, fulare parfumate, tangouri la sentiment, numărătoare inversă plină de optimism, sărut fierbinte la 12 noaptea, îmbrățișări în grup, șampanii pe covor și neapărat un suflet în care să vă oglindiți perfect.

Decembrie 2014
Here’s to a brilliant New Year! *2015*
Trăiți frumos și iubiți sincer, creșteți oameni, pisici și neapărat (cel puțin) un câine, ajutați, dăruiți și jucați-vă, uitați încruntările și invidiile, prețuiți amintirile și iubirile trecute/prezente, aveți grijă de voi și bucurați-vă mult!
2014 over and out.

Acum. Aici. Decembrie 2015, Cluj, sub brad.
Vă doresc un an fără pierderi sau regrete, un an plin de decizii înțelepte, fapte bune și obiceiuri faine, corpuri sănătoase și inimi curate, somn odihnitor și petreceri awesome, joburi fără stres și salarii mari, case calde și cei dragi aproape, bloguri citite și afaceri profitabile, proiecte reușite și țeluri atinse! Și multă, multă dragoste! Întotdeauna dragoste!

2016 – I Like The Way This Is Going!

Pe deocamdată,

Liz

Liniște și-o amintire

by Liz

Azi dimineață Facebook mi-a arătat o amintire de acum 4 ani. O poză cu pisicile mele, Pespi și Zombi. Două case, trei iubiți și un oraș mai târziu, pisicile au rămas aceleași.
Încep a treia iarnă în Cluj, pe dealul ăsta dinspre Baciu unde pe ninsoare mă dau cu sania, primăvara adun gunoaiele ca să se vadă florile sau găsesc arici și-n serile de vară alerg până la pădure sau admir stadionul aprins în nopțile cu meciuri. Mi s-a lipit de suflet. Si dealul și orașul.
Circula din newsfeed în newsfeed acum ceva timp o listă din aia cu 30 de lucruri de făcut before you settle down. Deși era o listă destul de cretină, grav mi s-a părut ce era nebifat. Aia cu ‘get fit!’. E o țintă bună pentru anul care vine. Destul de grea, destul de superficială și clasic clișeu.
In rest e liniște. Fără așteptare. Poate doar un strat gros de zăpadă peste tot sângele ăsta vărsat în 2015.
Pe deocamdată,
Liz

The end-of-summer winds make people restless*

by Liz

* Sebastian Faulks
Când încep să-mi fac planuri pentru ziua mea, încep să și realizez că vara s-a terminat și pic într-o stare încruntată. A fost o vară aglomerată cu de toate, atât de aglomerată încât să mă ia prin surprindere că se apropie de sfârșit, eu plină de gândul că mai am o grămadă din vara asta de trăit și simțit. Dar, mnu. Îi gata.
Alaltăieri noapte mergeam desculță prin centrul Clujului adunând pene în casca ta de biciclist în timp ce tu târâiai morocănos bicicleta pe lângă noi pentru că nu-mi place mie ca unul să fie călăre și unul pe jos. Azi dimineață deja răscoleai rafturile după un hanorac cu glugă.
După o vară fierbinte și trăită intens dar obositor te-aștepți să-ți placă răcoarea și odihna anunțată a trecerii la toamnă. Odihnă? Erase that! Școală, muncă, planuri, strategii, proiecte, curățenie, mutări, drumuri acasă, bani, examene, interviuri, socoteli, reparații, tratamente. Pff. E prima toamnă care mă sperie. Doar pentru că am pus eu prea multe ‘on hold’ până când. Și e aproape ‘până când’.
Summer is ending. Time to officially remember what day of the week it is.

Days like these, perfect

by Liz

E o vară frumoasă cu totul. Motive să mă îngrijorez sunt destule dar aleg veselia jumătății pline. E vară și e momentul să gândim spre bine, nu spre rău. Nu mă gândesc că banii sunt puțini ci sunt destui. Nu mă gândesc că e prea cald ci că e vreme de plajă, bălăceală și explorat păduri. Nu mă mai gândesc la câte concerte pierd anul ăsta ci mă gândesc la cele pe care le am planificate deja și cât de tare o să mă distrez. Am adunat deja amintiri frumoase deci vara asta deja e o vară faină. Și doar datorită oamenilor din jurul meu.

Continue reading →

These brand new sleepless nights

by Liz

Sunt de trăit și nu de povestit. Sunt de visat împărțite în weekenduri pe străzi de orașe străine, în bucăți de piele cu gust de condiment exotic și în oftaturi cu nume scurte. Sunt de sorbit prin paie spiralate din pahare înalte de cocktailuri cu nume celebre, sunt de simțit pe melodie rock prea porno și de dansat pe muzică lentă în puburi aglomerate.
Unii își bagă foaie de concediu, unii se-ntorc bronzați din explorări, unii numără zilele până la următorul festival, unii așteaptă cer senin să scoată un telescop pe deal, unii își cumpără un cort atât de colorat, unii se răcoresc cu bere, unii cumpără sandale, unii probează costume de plajă, unii plimbă căței agitați, unii citesc cărți întinși pe iarbă.
Unii iubesc de-aproape, intim și fierbinte, unii iubesc cu dor și în discuții lungi pe chat, unii-și promit o vară fără dragoste dar nebună, unii îs obosiți de nebunia verii și-și caută un umăr să se-ascundă, unii îndură drum lung până la primul val și fir de nisip, unii își caută răcoarea în vârf de munte umbros.
Geamuri deschise, muzică tare, nopți senine și energie.
Toate magiile puternice se fac în nopți de vară.

—
Weekendul ăsta e Electric Castle și mă atrăgea cu Prodigy. Am ales să nu mă duc deși o să-mi pară rău chiar dacă am mai văzut Prodigy live de două ori până acum. Nu-i un festival de pierdut. Pe lista de pierdute anul ăsta mai trec și Godsmack pentru care m-am dus acum câțiva ani și nu au mai venit, și Korn la București, mai trec și Him la Timișoara. Să mergeți voi și să-i aplaudați și pentru mine! Și Rome din martie pe care n-am să mi-i iert cu-atât mai mult cu cât aveam și bilete (măcar s-au bucurat oameni frumoși de ele). Mă consolez cu Slipknot ascultați live la începutul anului la Budapesta și cu următoarele nopți de beție când vine G. pentru Untold Festival la care n-am să calc dar îl aplaud dacă îmi aduce prietenii aproape.
Și mai pansez cu trei evenimente faine și cu intrare gratuită: Jazz in the park, Rocking the City și Zilele Prieteniei Bergenbier ce-aduc muzică pentru sufletul meu.
Plănuiesc un drum și la Oradea să îmi susțin prietenii la triatlon *hip hip hooray* și sper să-mi iasă calculele.
Se-ntâmplă atât de multe și eu vreau peste tot!

This summer will be all about wild smiles, drooping eyelids and shaky steps!

Concluzii de provincială după ClujBlogMeet

by Liz

Am ales titlul ăsta pentru că nu m-am putut abține tot evenimentul să nu compar tot ce știam din Galați (de la atitudinea oamenilor și numărul, problemele, ideile și proiectele) cu tot ce vedeam acuma în Cluj (până la organizare, implicare, ajutor sau promisiuni).
Sâmbăta asta am fost la ClujBlogMeet, întâlnirea bloggerilor clujeni sau întâlnirea oamenilor din online (nu știu de ce erau așa reticenți în a se identifica drept bloggeri, în fine…) care a avut loc în cadrul evenimentului ClujNeverSleeps. Ziua a început cu cea mai ploioasă dimineață de mi s-a strâns inima cu gândul la oamenii care aveau evenimente programate în aer liber prin diverse părți ale orașului. După prânz a ieșit soarele și evenimentele s-au reluat și din ce-am văzut în poze, s-a dansat până în zori pe străzile Clujului.
No, buun. M-am dus fără să știu la ce să mă aștept. Dar mi-a plăcut tot ce s-a întâmplat. Lume multă, name taguri, freshuri de fructe și pișcoturi (de care auzisem doar în poveștile bloggerilor mari *blink*), proiecte prezentate, discuții cam pe arătură, spațiu comod și foarte frumos, femei superbe – bloggerițe (datorită, grație și mulțumită succesului blogurilor de fashion *enthusiastic clapping*) sau hostese de la Orange, socializare, glume, veselie, poze.
Când am trecut la lucruri mai serioase decât jucatul pe mesele Sensytouch și sorbitul simandicos din freshul de portocale am constatat că oamenii au aceleași probleme cu orașul lor (chiar dacă-i mai mare și mai prosper) – curățenie, promovare, îmbunătățire, evenimente mai atrăgătoare, educarea clujenilor, sprijinirea de acțiuni faine. Dacă în Galați știu că au început să se miște lucrurile (pe același traseu, asociație – pentru cadru legal și-apoi acțiuni și evenimente promovate) este datorită unui grup mic de oameni de cred că-ți încap pe degetele de la o mână, tot bloggeri, jurnaliști și fotografi, aici vedeam o sală plină (cred că eram 40 de persoane tolănite pe fotoliile puf) care voiau să se implice să crească orașul, să ducă numele orașului în lume, să sprijine, să promoveze, în condițiile în care nu sunt singurii care fac asta, Clujul e deja cunoscut și voluntari și sponsorizări pentru idei bune se găsesc repede. Am să-i susțin până la capăt că mi-a plăcut de ei toți.
Acuma să zic ce nu mi-a plăcut mie ca om pentru prima dată acolo. Deși toată lumea care vorbea era conștientă că-s mulți oameni noi în sală, nimeni nu a ținut să și dea explicații ajutătoare. S-a presupus că știm cine-s cei care vorbesc, de ce vorbesc ei și iau inițiativă, că știm despre proiectele pe care le menționează (s-a vehiculat CJX, proiect despre care am aflat ce înseamnă după ce-am ajuns acasă și-am dat search dar acolo s-a pomenit de multe ori ca și cum trebuia să știm despre el). Bineînțeles că au fost voci care se plângeau că nu-i unită comunitatea în timp ce eram la un eveniment care încerca să demonstreze că-i unită și să pornească o asociație tocmai din această idee. Un fel de ‘first world problems’.
Dar, per total, a fost destul de inspiring. Oamenii ăia se chinuie să facă ceva, au rezultate și din cauza asta primesc și sprijin de la companiile mari și iau și avânt când se-adună mai mulți și merg în aceeași direcție. Eu mă simt onorată că i-am cunoscut și că am ocazia să mă alătur lor. Mulțumiri speciale merg către Orange pentru găzduire, tratație și atmosferă super.
Pentru mai multe impresii și poze puteți citi la Oana, Psaico și Vasile Manu.

ClujBlogMeet