Încercam să ne ascundem slăbiciunile și complexele prin jocuri diferite. Unii își inventează și proclamă fals sincer defecte inexistente. Sunt timid. Alții resping doar din dorința de a controla după ce susțin sus și tare că acceptul lor e întotdeauna foarte evident. Înăuntru, de fapt, unii tremură de frică să facă un pas prost înțeles iar ceilalți de frica senzației pasului destul de previzibil. Motivele sunt cele mai în ceață. Prietenia e călcată în picioare. Confortul e cel ce contează cel mai puțin. Sexul e cel mai bârfit. Sinceritatea n-are definiție, sens și nici ce căuta în afirmații. Primează noutatea. Și-atât. Ne dăm seama că trebuie să șocăm. Schimbăm limba de conversație, plusăm la amănunte și amplificăm tensiunea.

I a€™m neurotic, perverted, destructive, fiery, dangerous – lava, inflammable, unrestrained. Nu-mi ceri voie să mă îmbrățișezi ci pur și simplu o faci. Vei fi respins relativ brutal. Doar prima oară și pentru doar câteva secunde.

Hey, lady, you got the love I need…
Hey there, I heard you were a wild one…

Beau prea mult vin roșu din ultimul pahar curat pe care scrie Teacher’s cu negru. Nu mi-am vopsit șuvițele albe nici în seara asta. Negre.
Încă există oameni ce-mi pot reda somnul.
Îmi amintesc toate postările mele deși unele mă miră prin intensitatea retrăirii la recitire. Suntem bolnavi și singura scăpare/vindecare este ca eu să izbucnesc într-un plâns sincer și tu să te simți brusc confortabil și să mă aperi.
Dar eu n-am mai avut demult un prieten cu care să pot să plâng și tu nu te-ai mai simțit demult confortabil.
Fuck.