Astazi cineva a speriat primavara… care si-a luat soarele si s-a ascuns de frica…
Cred ca ma duc in parc si fotografiez magnoliile inflorite ca sa ma conving ca este totusi primavara. Totusi ziua asta imi cam ia din energie… norii astia sunt vinovati… culoarea gri a aerului de afara si mirosul de ploaie. E zi perfecta pentru dragoste, filme bune, muzica si carti citite cu o cana mare de cafea cu lapte in mana. Si ca sa imi faca in ciuda cana mea rautacioasa de cafea are un mos craciun cu barba lunga desenat pe ea. Imi trec in plan sa-mi cumpar o cana cu un soare mare si o gura de primavara. Si lalele. Astazi voi cumpara lalele. Oare lacramioarele au inflorit? Ha! Fac eu primavara azi. “Daca vreau, pot!!” Am auzit asta toata copilaria mea.
Mi-a placut…
Muzica, dragoste si actori frumosi… poveste nereala, dar frumoasa…doua ore dintr-o zi de luni petrecute frumos. Ma duc afara la aer acum… ma simt bine pentru ca mi-a placut August Rush
“Must see for lovers of happy endings and music!”
Despre prieteni…
Ca fiecare… mi-am facut prieteni multi, cat toata viata, unii atrasi de mine in amicitie, altii atragandu-ma in prietenia lor. Si s-au strans, s-au perindat, ne-am ajutat reciproc, ne-am distrat, ne-am simtit bine unii cu gandul la altii, ne-am dus dorul, ne-am laudat si sprijinit si poate ne-am luptat impreuna, ne-am facut in acelasi timp alti si alti prieteni, ne-am inteles, ne-am plans necazurile, ne-am surrprins placut, am crescut impreuna…
Au fost prieteni pentru fiecare din momentele vietii mele si poate nu cei mai potriviti…
Au fost prieteni care au plecat si-am plans… unii s-au intors… altii nici acum…
Au fost prieteni care maturizandu-se nu mi-au mai fost compatibili si ne-am indepartat usor pana de tot… dar ne-am lasat reciproc amintiri calde…
Au fost prieteni carora le-am inselat asteptarile sau mai rau : increderea si m-au parasit… si de acestia de obicei amintim rar si-ntr-un regret… unii revin dupa ani cu iertarea in ochi…
Au fost prieteni care mi-au tradat mie asteptarile si pe care ori i-am respins brutal crezand ca merita, ori am asteptat sa-mi ceara iertarea si nu au facut-o nici azi…
Mai sunt prietenii care sunt neschimbati de cand ii cunosc… ii vad des, intamplator sau rar si programat si sunt aceiasi, cu acelasi zambet…
Sunt si prieteni ascunsi in oameni nebanuiti, aceia care apar atunci cand am nevoie dintr-un om pe care il stii de-o viata dar nu ai banuit ca-ti ascunde un prieten…
Cu toti acestia mi-am impartit la un moment dat o felie din viata… a mea sau a lor… atunci era acelasi lucru… si si-au lasat amprenta pe mine asa cum si eu mi-am lasat-o pe ei… m-au schimbat putin putin fiecare pentru ca i-am lasat… ei sunt singurii pe care ii lasam…
Fiecare dintre ei ne cunosc secrete, ne stiu lacrimile, ne cunosc zambetul fericit si planurile marete… impartasim aceleasi teluri in viata sau poate ne sunt foarte diferiti si doar s-au nimerit pe acelasi drum cu noi la un moment dat…
Atât cât ţi se cuvine.
Am obosit. Mi-am consumat toata rezerva de energie pe care primavara de abia mi-o umpluse binevoitoare. Am obosit. De praf si vorbe rele. De barfa si de praf. De dor si lipsa-ndelungata. De munca fizica pana la epuizare. De praf si neobisnuinta. De intrebari si dor de pisica. De astenie si dor de mare. De neputinta si de bani. De dor de mine cum eram.
Dar soarele nu-mi lasa zambetul sa plece. Stau aplecata, ma sprijin de genunchi cu palmele murdare, am capul plecat si ochii in jos dar zimbetul pe buze sfideaza umbra.
Daca as privi-o pe Angela in ochi mi-ar spune:
“Încercând să îţi dai singur răspunsuri. Să judeci normal într-o lume despre care ştii atât cât ţi se cuvine. Atât cât ai avut curajul să cauţi. Să afli. Dacă te dor urechile, te refugiezi în liniştea din tine. Fără să te ascunzi. Atât cât să ţi se facă dor. De sunete. Dacă oboseşti, e suficient să ştii că sunt alţii cu adevărat trişti, pentru a descoperi că încă mai ai resurse. Că poţi trece şi peste asta. Şi că nici măcar nu este atât de greu cum ai fi crezut. Dacă simţi că prea multe şi prea grele s-au adunat, nu trebuie nici măcar să te străduieşti să uiţi. Oricum, cu timpul, uiţi. Important este să ai întotdeauna ceva de iubit. Pentru a-ţi aminti, în fiecare clipă, că merită.”
Ma rapise primavara… m-a dat inapoi acum…
Uf! Primavara asta a venit repede cu soare turbat, aer curat, promisiuni de sanatate, zile de martisor care-au trecut pe langa, o noua casa cu noi ferestre si noi senzatii, de proprietate si putere… un colt al meu, cutii cu carti, un glob mare de hartie, mult praf, un caine rau, un dor de pisica, o mocheta maro de ciocolata, un var pe un perete cum e cafeaua cu lapte, goana dupa loc de parcare, scaune de pecuit drept fotolii, perdele mirosind a curat,
vecini tristi si imbatraniti,
dor de o ceasca de cafea in fata calculatorului care azi a inviat…
Si florile imi infloresc continuu…
In sfarsit in rand cu lumea…
Am vazut si eu 4 luni 3 saptamani si 2 zile… Nu l-as revedea nici daca ma plateste pentru asta, ceea ce inseamna ca filmul este foarte bun si mi-a transmis mesajul care trebuia… unul crud…
Ii citisem cronicile care au fost cu miile si credeam ca stiu la ce ma astept. Si totusi m-a socat.
Il recomand si-acum incerc sa-l uit.
Suflet prieten
Zambesc incet si somnoros. O amintire veche… vocea unui prieten imi rasuna clara in cap si suflet. Asa arata dorul de el.
… nu stiu de ce el crede ca-l urasc… nu stiu de ce el crede ca nu a lasat un gol… nu stiu de ce mi-e interzis sa-l am aproape…
El e copilaria mea… el e primul meu prieten confident… el mi-a tradat primul secret… el intr-un singur an nu m-a sunat de ziua mea si l-am iertat de mult… el mi-a privit fidelitatea si infidelitatea… mi-a sfatuit de multe ori orgoliul… si poate cateodata a fost putin egoist dar a stiut sa-si asume reprosurile mele…
L-am revazut nu demult… si in cele 20 de minute cat mi-a fost aproape dupa ceva ani a vorbit continuu dar nu cu mine… desi prin tot ce-a spus l-am simtit comunicand cu mine…
Mi-a facut bine revederea… nu am avut cui sa o spun…
Candva demult, din prima carte “aproape” publicata a Angelei, i-am dedicat un cub de aer:
“Viaţa e mai frumoasă când ai lângă tine un suflet prieten. Îţi aminteşti? Tu ai ştiut să-mi asculţi tristeţea. Ai venit fără să te aştept. Mi-ai intrat în suflet fără să baţi la uşă, pentru că era deschis. M-ai cunoscut şi m-ai înţeles. Deja, e foarte mult. Acum eşti ca un drog. O zi fără ochii tăi e ca o zi fără cafeaua mea de dimineaţă. Adică fără ceva esenţial. Poate că ar trebui să le spunem celor dragi, atunci când e cazul, cât de mult îi iubim.”
Ma joc…
Astazi e joi. E cea mai grea zi a mea din saptamana. Toata lumea are o zi din saptamana care e cea mai grea pentru el. Parca ziua aia te sleieste de ultimele puteri inainte de a incepe. Numai gandul la cate ai de facut, cati trag de tine si in cate directii, te oboseste inainte sa incepi. Astazi am dezertat. Am plecat sa ma joc. Zambet fara sa stiu de ce.
Am citit o carte de poezii
trei strofe mi-au placut, restul l-am uitat.
Ieri am sorbit cafeaua amara a tradarii,
din ceasca mult prea neagra a viselor apuse,
in care se-necau mai multe vorbe spuse
de glasurile noastre in taina sarutarii.
Pe trista gura sparta a cestii de cafea,
mai poti gusta acum doar zatul ce-a ramas
sa-mi spuna amar, cu al tradarii glas,
ca-n ceasca mea e loc doar pentru ea.
Abia in aceasta dimineata amara,
sorbind cafeaua noastra de-altadata,
am inteles pe loc ca niciodata
buzele mele n-au cum sa te doara…
Fior, Irina Grigorescu, Editura Eminescu.
Mi-e dor de dragoste…
Mi-e dor de starea imposibila si dureroasa de-a fi indragostit, mi-e dor de nerabdarea cu care astepti in statie uitandu-te la ceas, de stopul respiratiei cand doar crezi ca il zaresti, de golul din stomac si tremurul necontrolabil cand il privesti venind spre tine, de dorinta de a ramane lipita la pieptul lui inhalandu-i parfumul, mi-e dor de nelinistea cu care astepti urmatorul sarut, si urmatorul, si urmatorul… Mi-e dor de frica de a-l atinge si dorinta in acelasi timp… Mi-e dor de privirea care-mi spune ca sunt cea mai importanta, de oftatul usor si declaratia stangace care iti pune lacrimi in ochi, de mana ridicata pana la buze si umpluta cu un sarut in palma, de pasiune si promisiuni… Mi-e dor de dorul de a-l revedea si auzi, mi-e dor de fraze incepute in acelasi timp, de zambete frumoase si te iubesc-uri sincere…
Mi-e dor de cineva care sa-mi inspire toate astea… e ca si cum mi-ar fi dor de vremea cand eram la liceu… adica mi-e dor degeaba, sau mi-e dor si-atat.
Mi-era dor de senzatii… le-am cautat… le-am gasit… si am adus cateva aici:
Hold me tight
I love you…
Shut the World Away
Sweet first kiss
Mon amourrr…
We are in love!!