Am vazut la unii si altii si mi-a placut… Rezultatul iti da o stare de bine… mie mi-a dat…
| You Belong in Paris |
 Stylish and expressive, you were meant for Paris. The art, the fashion, the wine! Whether you’re enjoying the cafe life or a beautiful park… You’ll love living in the most chic place on earth. |
Ceva-ul care te ajuta… poate chiar anticipatia sentimentului de primavara…
Iarna parca intotdeauna e mai intima … esti tu cu tine si cu viata ta … e anotimpul introspectiei… e vremea lenevirii… a vinului rosu fiert si a placilor de vinil si a melancoliei cu amintiri de primavara-vara… a somnului intrerupt si visului retezat si regretat… Rar ne vedem si recunoastem ochii si buzele sub caciuli indesate si fulare groase si calduroase, e ca si cum am fi singuri cu vietile noastre… dar trece… deja se simte primavara… poate nu in aer… dar in suflete si in sclipirea ochilor cand privim calendarul… cand vedem inimi mari rosii tronand in vitrine in asteptarea zilei indragostitilor… cand auzim intrebarea fireasca despre Paste si unde il vom petrece…
Iarna asta a fost rea cu mine…
Pe mine “ceva-ul” m-a scos din starea de iarna… si acum imi dau seama cate sertare erau incuiate si cate dorinte si senzatii tinute ascunse… pentru ca toate m-au navalit … si mi-e dor de soarele de primavara… de zambetul oamenilor… de un gratar la padure… de verde, da, mi-e dor de verde… de lacramioare (le iubesc)… de frezii (si pe ele)… de vacanta… de o carte citita pe fotoliu in curte… de randunelele de pe cablul tv… de-un caine lup tolanit la picioarele mele … de pisoii nascuti in martie… de geamuri larg deschise sa se aeriseasca in camere… de mirosul proaspat de pamant ud, gustul de salata verde si imaginea plina de flori albe in copaci, in caldarile florareselor sau in cosuletele tiganilor… toate ale primaverii…
Si acum realizez cate dorinte imi voi satisface odata cu plecarea iernii.. cred ca iarna asta a fost cam rea cu mine…
Mai demult Angela spunea: caderi necesare…
“Există căderi necesare. Aşa cum există şi adversari necesari şi greşeli necesare. Altfel, cum am şti cât de mult valorează o reuşită, cum am putea măsura distanţa dintre noi şi trecutele noastre fragmente de viaţă, dintre eul de ieri şi cel de azi? Prietenii ni-i facem singuri şi uneori ni-i gonim singuri. Cu sau fără intenţie, realizând sau nu cât pierdem de fiecare dată. Se-ntâmplă şi să greşim de două ori la fel. Se-ntâmplă şi să ne ia prin surprindere unele renunţări. Şi, mai ales, se-ntâmplă adesea ca eşecurile să se suprapună, punându-ne la încercare puterea de a încasa lovituri. Lovituri care pot năuci. Întotdeauna apare însă şi ceva-ul care te ajută să uiţi, să treci mai departe, să depăşeşti momentul şi, în final, să-ţi vindece toate rănile. Cu ce preţ? Asta e numai treaba ta.”
Unii au spus… pornografic! sau exagerat si chiar fara esenta… oof! Acestia sunt ori foarte pudici, conservatori , ori nu au iubit niciodata ori nu s-au uitat cum trebuie la acest film…
Sunt filme pe care le-as revedea cu aceeasi placere si pentru aceeasi senzatie…
Sunt carti pe care le-as reciti de sute de ori pana le-as sti pe derost….
Sunt melodii pe care le-as asculta la nesfarsit…
Citesc incet …ii vad, parca, ochii… ii aud si vocea:
“Am luat iar cartea verde, pixul care trebuia sa ti-l dau azi, un teanc de foi si … pe mine, le-am aruncat in pat si iti scriu.
Nu am o stare de spirit prea stralucita acum si aveam nevoie sa vorbesc cu tine. Am luat totusi telefonul langa mine, in speranta ca te vei trezi si ma vei suna. Stiu ca nu se va intampla, dar nu pot sa nu sper, pentru ca in momentul de fata e tot ce imi doresc. Sa ma suni…
Nu stiu ce sa scriu. Sunt putin dezorientat. Cum pot trai cand simt ca nu mai ai nevoie de mine? Nici fizic, nici psihic. Ti-am spus ca imi doresc sa fii langa mine si tu imi raspunzi … “Bine”. Hm… bine ca imi doresc.
Da, sunt rau. Insa cu mine. Ce mai am eu daca nu mai am iubirea ta? Ma simt gol… Ma simt inutil. Simt ca nu ma mai vrei. Numar zilele care trec de la ultimul “Te iubesc!” al tau.
Zilele astea ti-am mai scris, insa mi se punea pata si le aruncam. Cam ce aveam de gand sa fac si acum, insa, nu, voi continua, iti voi scrie… e tot ce mi-a ramas… acum, sa iti scriu.
…
Iti aduci aminte melodia care o ascultam intinsi pe jos la L. acasa: I found out in the middle of a heartbeat/and I know that I’m doing right/ together we are still so far apart/ I found out in the middle of a heartbeat/ and the more I try to be your light/ I can’t get any closer to your heart…
…
Nu vreau, refuz, sa traiesc numai din amintiri. Te vreau inapoi asa cum erai. Aceeasi melodie zicea: Everything we leave are those hungry nights/ But there’s so much left unsatisfied…
…
… eu eram drogul tau… iti aduci aminte?… serile, noptile la tine…
Acum ti-am trimis un mesaj… Uite, iti promit ceva,… Oricand vei vrea sa ma auzi cantand, pentru tine, oricand, oriunde, in orice imprejurare, in public sau cand suntem doar noi doi, pe scena, pe strada, sub balcon, oriunde, oricand, iti voi canta… imi pare rau acum pentru toate momentele in care vroiai sa ma auzi cantand, iar eu refuzam…
…
S-au stins luminile in oras. Doar la mine sta veioza aprinsa, mi-e frica sa o sting… In intuneric temerile te ajung mai repede, te innebunesc, te rod… As face orice sa te am langa mine acum, sa te mangai, tu sa dormi, sa te rasucesti, sa iti aranjezi perna, sa realizezi ca esti langa mine, ca sunt langa tine, sa te lipesti de pieptul meu, sa nu poti respira, eu sa imi afund fata in parul tau si sa dormim. Asa…
De ce gandesc numai in trecut? De ce mi-e frica de ziua de maine? De ce imi suna in minte “De ce” de la Vama Veche?…
Am avut un examen zilele trecute…Stiai…Ti-am spus…Asteptam sa ma intrebi ce am facut… Nu m-ai intrebat. Insa in acea seara, m-ai intrebat daca am invatat…
Imi doresc acum sa ma suni, cu vocea adormita sa-mi spui sa nu fiu suparat, ca esti aici, ca ma iubesti si ca o sa fie bine…Uf, … de ce nu suni?
Vroiam sa iti pun o intrebare zilele astea… Nu am gasit momentul potrivit. Vroiam sa te intreb dac te-ai imaginat vreodata imbatranind langa mine. De asta vreau sa citesti scrisorile mele seara, pentru ca daca te-as fi intrebat in timpul zilei, mi-ai fi raspuns…sau nu…
…
Haide, ia-mi mana in mana ta, hai sa zburam, sa reinventam iubirea, sa-i dam un alt sens, sa fim venerati pentru ce avem noi si nimeni altcineva nu poate avea. Sa ne lasam constiintele, problemele, gandurile la usa, sa ne incuiem inauntru si sa uitam de noi… in noi…
M-am ridicat pe perna, mi-am aprins o tigara, realizand ca nu esti langa mine… Telefonul sta rece si tacut langa mine, a amutit… Si el se gandeste la tine…
Mi-am mai revenit putin… Ma ajuta foarte mult sa comunic cu tine, intr-un fel sau altul, mai ciudat sau mai putin ciudat.
Am recitit mesajele trimise de tine, mi-am adus aminte si de cele pe care le-am sters, din cauza supertelefonului meu, aproape ca am plans, m-am adunat, m-am cules, am luat o gura de Pepsi, am zambit, gandindu-ma la camera ta, la felul um dormi, la pisoiul care toarce undeva, lipit de tine, la poza mea care te priveste din biblioteca, la iepurasul cu urechile dezumflate, la raftul cu lumanari, la sacul de dormit care probabil ca te inveleste acum, la piciorul tau care iese “rebel” de sub el, la ochii tai inchisi, la perna in care ti-ai scufundat fata, la luna care, printr-o crapatura iti alinta fata cu razele ei, la sosetele pe care le-ai aruncat intr-un colt, la soldul tau care se dezvaluie cand te intorci pe cealalta parte, la visele tale, sperand sa fiu si eu o mica particica din ele, la iubirea ce ti-o port, la fiorul ce ma strabate de fiecare data cand te vad, la tine, numai si numai la tine…
Mai, tu chiar nu intelegi ca eu te iubesc?!?!”
…alo?…(zambet somnoros)… acum am citit mesajul… dormeam… te iubesc… nu fii suparat… uite… vin eu de data asta la tine…stiu ca e tarziu… iau un taxi si ma astepti jos… te iubesc mult si nu vreau sa iti faci griji… am fost rece si rea…stiu… ma ierti?…te iubesc… impreuna suntem cei mai tari… acuma te cred… singura nu pot sa fac nimic… ma astepti?
Ce-am fost candva, azi nu mai sunt…
Dar ce sunt azi, imi pare rau
Ca n-am putut sa fiu mereu
Acelasi cantaret cu chip de sfant
Tot ce-am sperat ramas-a-n vis
Dar ce-am fost ieri am si uitat –
Un titlu de volum nescris.
Farmecul zilelor de sarbatori aduna-n el bune si rele. Tot ce-ai trait, simtit, vazut si facut intr-un an se-ngramadeste parca amestecat in cateva zile. Suparati sau fericiti in acest sfarsit de an, singuri sau inconjurati de prieteni, indragostiti, iubind sau poate dezamagiti, sarbatorile vin pentru toata lumea la fel. Diferenta e cum le accepta fiecare. Acum planurile si visele noastre rostite in abur de ger se incheie cu “de la anu’”. “de luni” sau de la intai” s-au pierdut pentru ca acum se pune un mai mare punct in socotelile fiecaruia.
Hai sa rupem calendarul de pe perete si sa-l inlocuim! Hai sa aruncam agenda veche si mazgalita! Hai sa ascultam fredonand un colind! Hai sa uitam trecutul si sa lasam inima sa bata cum vrea ea!
Cineva chiar m-a intrebat de ce zambesc privind in gol… ma gandeam de cate ori voi gresi data scriind 2007 in loc de 2008… ca ma bucur ca anul acesta care vine ziua mea cade sambata… si ca am vazut filme in care in 2008 toti eram roboti.
Eu mi-am facut pentru 2008 cele mai multe proiecte si planuri decat pentru oricare alt an
din viata mea. Am fost indrazneata pentru ca asta poate insemna tot atatea dezamagiri…dar la astea va trebui sa ma gandesc abia anul viitor la sfarsit. Inchei cu Angela:
“E mult? E puţin? Să ai felia ta de viaţă, cu care ştii că poţi face nimic mai mult decât atât cât eşti în stare şi nimic mai puţin decât atât cât ai meritat. Sărbătorile ne fac să trăim mai intens, să alergăm, să ne agităm, să simţim cât am câştigat sau cât am fi putut pierde.”
La multi ani!
“The difference between ‘involvement’ and ‘commitment’ is like an eggs-and-ham breakfast: the chicken was ‘involved’ – the pig was ‘committed’.”
…unknown… no comment…
Fiecare Cub de Aer al Angelei a fost mai apoi al meu si nu numai…
…le-am devorat… le-am simtit…i-am multumit…
Astazi… pentru mine… Gustul înfrângerii…
Exerciţiul renunţării. Indiferent în ce măsură ne convine sau nu. Indiferent cât de uşor sau cât
de greu acceptăm ideea. Şi indiferent cât de mult sau cât de puţin pierdem renunţând. Gustul înfrângerii e acelaşi, mereu. Când totul merge bine, ceva e suspect. Când lucrurile ne par favorabile, e bine să nu uităm reversul oricărei medalii. Exerciţiul renunţării. Una dintre
condiţiile maturizării. O experienţă care, oricând ţi-ar fi dat să o treci, devreme sau foarte
târziu, doare. Ca un prag prea înalt, incomod şi neplăcut. Chiar şi după ce l-ai trecut, când greul rămâne, teoretic, în urmă, amintirea durerii te urmăreşte. Orice renunţare are dramul ei de nedreptate.
Pentru K.G. Pirel. Pentru ca a fost primul meu cititor. Pentru ca scrie si gandeste frumos. Pentru ca odata, poate fara sa vrea mi-a facut un bine cu un sfat impersonal… “dar totusi, azi am sa ma odihnesc, o las pe maine, promit, de maine.” Pentru ca nu il cunosc. Si pentru ca provoaca la fel de frumos cum scrie.
Raspund la fiecare incercare cu rusine.
Citesc cu placere.
Multumesc pentru senzatie.
Si pentru ca mi-e frica de poezie…:
“Mi-ai spus ca ma iubesti pentru ca:
numar stele cazatoare si-mi pun iubirea in dorinte,
ascult valurile doar cu ochii inchisi,
chinui florile de iasomie cu petale de ‘ma iubeste, nu ma iubeste’
am visul intiparit in ochii si zambetul somnoros de dimineata,
te surprind cu buze moi apasate in podul palmei,
si te sarut des si spontan in soapta.
Si eu… pentru ca:
mi-ai pictat deasupra patului o stea cazatoare,
mi-ai daruit o cochilie de melc plina de valuri,
mi-ai plantat intr-un ghiveci o tufa cu flori de iasomie
sa-mi ninga primavara pe pervaz petale,
ma mangai seara pe frunte cu palma calda si mi-e bine,
ma faci sa simt din nou visul cu primul sarut de dimineata,
imi spui ca ma iubesti, des si spontan, in soapta…”
Te regasesc pe Primaverii, noaptea, cu felinare oarbe aprinse, te regasesc pe masa intr-o solnita noua si sigilata, pe un abtipild vechi si udat de condensul din balcon, si care indeamna la o viata mai sanatoasa, pe o vaza portocalie si simpla, pe o ulcica veche, sparta si reconstruita, pe alb si negru, te regasesc pe Domneasca primavara tarzie si stegulete, te regasesc in vinul fiert cu felii de mandarina, te regasesc intr-o pravalie arhiplina din Busteni, te regasesc in Feeling Good si Sweet child of mine, te regasesc pe spatele unei etichete de raft pentru o bere ieftina si proasta, intr-o sticluta goala de ulei parfumat, intr-o pata de ceara pe un raft si intr-un Paste cu furtuna si-un dig, te regasesc intr-o piesa de teatru si intotdeauna in Arc, te regasesc intr-un tricou negru, decolorat si rupt pe care-l port cu drag si intr-o seara la televizor cand ascultam unde calatoresc romanii. Te regasesc in fata unui anticariat din Bucuresti, pe un plic de CD ce circula stingher prin Regie, in curtea unei intreprinderi aproape de Brates, in ochii unei vechi prietene si in orice te iubesc rostit sau auzit… te regasesc… pe foaia cu scorul pentru whist… pe plaja din Vama Veche la apus… de ziua mea… in cutiuta cu nisip si scoici, intr-un printscreen cu un record la minesweeper…, intr-un manunchi de pixuri ieftine legate cu fundita, noaptea intr-o gara rece si goala asteptandu-te…, intr-un film cu John Cusack si un concert la Patinoar. Te regasesc pe uniforma unui politist, in ochii unui fotograf si pe o husa alba de scaun de masina…
Te regasesc intr-un regret…