Hangover

by
(tumblr)
      I know that you believe you understand what you think I said, but I’m not sure you realize that what you heard is not what I meant.

     Pahare mari prea multe de bere rece şi discuţii despre a patra dimensiune. Mă depăşeau argumentele. Shoturi de Jager dulce, deşi neţinute la -20 de grade ce pare a fi modul perfect de consumat, erau date peste cap instant. Obositoare experienţă dar, da, o băută reuşită. Foarte. A avut tot ce i-a trebuit. Priviri sclipitoare şi pleoape prea grele, zâmbete somnoroase sau îngrijorate, dispariţii misterioase, savarine cu multă frişcă şi alune în pungi imense. 
      Am şi tăcut, am şi vorbit. Am şi râs, am şi stat serioasă. Am cunoscut oameni ce credeam că nu există şi am revăzut oameni ce credeam că mi-am imaginat că există. 
     Hangover. ‘Vreau să găsesc o tipă care scrie ca tine… here I am..?!… dar să fie a mea a mea!!! Îţi cam tremură genunchi când un bărbat fain ţi-o spune aşa direct şi frumos la 10 centimetri de tine.  
     That awkward moment when you have the guts to discuss serios stuff with someone but you’re too drunk to do it. Hmm, sper să fi trecut momentul. Oare cat timp mai am dreptul să stau neutră? Presimt razboaie. Intre timp am să dorm.
      A guy comes into a bar. No, wait… it was a horse. So, a guy comes into a horse…

Musical Mood

by

On a cobweb afternoon, in a room full of emptiness, by a freeway i confess i was lost in the pages of a book full of death reading how we’ll die alone and if we’re good we’ll lay to rest anywhere we want to go …

In your house i long to be; room by room patiently. I’ll wait for you there like a stone i’ll wait for you there alone…

On my deathbed, i will pray to the gods and the angels like a pagan to anyone who will take me to heaven to a place i call i was there so long ago the sky was bruised the wine was bled and there you led me on…

And on i read until the day was gone and i sat in regret of all the things i’ve done for all that i’ve blessed and all that i’ve wronged in dreams until my death i will wander on

Să mori, cel puţin…

by
Ce ar trebui să fac ca să te pierd.. să pleci… să dispari de lângă mine?
Te poţi ascunde şi preface într-un joc sau te poţi pierde mimând răspunsul. Hai să ne jucăm. Descoperi intenţia, descoperi existenţa motivului în refuzul categoric, descoperi problema în tremurat şi umbra bruscă pe privire. Gradul meu mic de implicare îmi permite sinceritatea. Şi distanţa de contemplare. Zâmbetul tău relaxat trădează linişte şi ţinte atinse. Trădează un soi de împlinire. Ceea ce atrage. Cam în aceeaşi măsură în care atrage o privire pierdută şi oarecum neîmplinită.
Sfârşit de săptămână prea plin. Nevoie de linişte. Prea multă socializare îmi confuzeaza simţurile. Exagerez de amorul artei. Primesc reacţii frumoase. Şi interpretări exagerate. Sunt oameni care îmi plac. Nu-i disec pe ei sau imaginea lor ci îmi interpretez propria mea reacţie la imaginea lor. Lucru care sunt îndreptăţită să-l fac. Îmi place să mă pierd într-un vârtej de senzaţii.
Şi-apoi să luăm viaţa în piept, să iubim împreună sau separat, să fim cei mai buni, să facem tot ceea ce toată lumea spune că nu vom putea, să călcăm în picioare fiecare checkpoint şi să desenăm cu cretă fiecare km parcurs înspre unde vrem să ajungem.
“For you and for me the highest moment, the keenest joy, is not when our minds dominate but when we lose our minds, and you and I both lose it in the same way, through love.” A. Nin
Când fac un plan de distracţie copilărească sunt oameni care-mi vin imediat în minte ca şi companie. Şi ăsta e un mulţumesc lor nu un compliment. Când fac un plan de participare la un eveniment sunt oameni care-mi vin instant în minte ca şi companie. Mulţumesc şi lor. Când spun sau gândesc dragoste sunt oameni care mă inspiră. Reverenţă. Când povestesc unde mă văd peste cinci ani, încep cu tine.
M-am deschis puţin cam mult. Mă închid la loc.
I feel the same way as the rest of you. With my fingers, mostly.
Diseară beau o bere pentru ziua lui Cip. Şi-apoi mâine…

Someone asks why you are so quiet, and you can’t think of a response

by
 Vara trecută parcă… Mă fascina o femeie. O femeie frumoasă. Eu munceam într-un birou de sticlă şi o vedeam aproape zilnic trecând prin faţa geamurilor mari.  La un târg în aceeaşi vară, parcă, a trecut prin faţa standului meu… Atunci ţi-am arătat-o… şi-am jucat noi o mică şaradă în care am urmărit-o trecând pe la toate standurile şi-apoi i-am ieşit în cale la ieşirea din clubul unde se ţinea târgul. Cât să o mai privim o dată. Nimic mai mult.  
 Timp de un an s-a ivit în discuţii lejere cu vechi cunoştinţe, un nume, o aluzie…  
 N-am întrebat niciodată mai mult decât ce mi s-a spus din proprie iniţiativă.  
 Azinoapte încercam să mă concentrez la un joc copilăresc şi din când în când profund în timp ce ea stătea mică, serioasă, picior peste picior, pe un colţ de canapea, în casa mea. E destul de greu să-ţi convingi privirea să treacă dincolo de ea. Sunt oameni pe care îi priveşti şi simţi că privirea ţi se îngroapă confortabil în imaginea lor. Sunt oameni pe care îi priveşti şi simţi că vezi dincolo de ei. În momentul în care privirea o atinge se pierde bizar. Ai senzaţia că nu ţi-o mai recuperezi. Şi când ţi-o recuperezi nu ştii ce ai privit, ce ai încercat să priveşti sau dacă mai ai curaj să priveşti încă o dată. 
 …she was wearing black and hearts… poate pentru că îi stă bine, poate pentru că era într-un moment în care poţi negru… un fel de spades and hearts… 
 Pentru mine toată noaptea trecută a fost mindfreeze. Pentru că poate să stea elegantă şi tăcută pe o margine de canapea roşie sau ghemuită cu picioarele sub ea mâncând cuburi mici de pepene galben sau se poate întinde cald pe covorul pufos să alinte pisica fără să îţi dea nimic. Fără să rămâi cu nimic. Oricâte mişcări i-ai analiza, simţi şi ştii că n-ai primit nimic din ea. Nu dă.  
  
 Noapte în fum şi aburi de-alcool. Amar sau dulce. Amintiri dureroase. Am adormit plângând în braţele tale. Îmi şopteai ceva la ureche dar nu te-am auzit. Mi-am amintit mai devreme în noapte când te-ai apropiat de mine şi mi-ai şoptit: Săruta-mă, am încă urme de ruj…  
  
 M-am trezit acum, o dupamiaza mută şi mi-am mângâiat tricoul vechi de pe mine… Trebuie să mă recuperez… Irish Coffee are un efect devastator asupra mea… 

Stormtroopers and cats

by
   There is, incidentally, no way of talking about cats that enables one to come off as a sane person. Nici obsesia pentru stormtroopers a unora nu duce în sens opus. E bun totuşi că mergem în aceeaşi direcţie. Operaţii şi migrene. Iarna asta o să-ţi fur sosetii aia confy şi n-o să mă plâng când o să mă obligi să beau ceai de tei cu miere. Concentrat. 
   Întotdeauna pare să se descurce mult mai bine când ne are grămadă decât când ne are în colţuri diferite de ţară.  
    Continuarea mea e o pisică. Care e continuarea ta? Horcruxes, adică…  
  
   Azi am încălcat regulile, am ascultat generic retro fredonat, am iubit alintat şi am fost răsfăţată. Toate de la o migrenă.  

     Women and cats will do as they please, and men and dogs should relax and get used to the idea.

     The Greenest.  Superlative Ideas for a Sustainable Future.

If you want to be happy, be.

by
(tumblr)

Dimineaţa începe frumos cu storurile trase, ochii mijiţi şi părul ciufulit. Seara se termină răcoros cu plimbări lungi şi pahare înalte de bere.

Tryin’ to collect my thoughts…

Unii oameni ştiu, alţii învaţă uşor, alţii nu sunt capabili nici să-nveţe. Sunt unii ce se prind pe final cam cum ar trebui. Sunt şi cei ce realizează brusc şi din momentul ăla se transformă. Doar pentru că au curajul să şi-o recunoască. Şi-apoi mai sunt şi cei ce nu au avut încă ocazia. Dar o aşteaptă şi o vor. Sau cei ce mint că ştiu să dea şi să primească. Că ştiu cum să iubească. Nu-s conştienţi că iubirea se vede în ochi şi răsuflare, în vene, puls şi gesturi din reflex. Păcat.

Aer curat atât cât poate fi. Aromă de cafea reincalzita…apoi caldă, proaspătă şi revitalizanta… tot pentru gânduri. Am o dorinţă de-a mă înnoi, de-a cumpăra ceva de stare bună, de-a da un chef cu bere, teachers şi un cherry… un tort de cremă dulce de-a lu’ mama…fistic şi multă filozofie cu întrebări existenţiale spre dimineaţa ochilor roşii. Cântă-mi un cântec la chitară! Vrei? Compune-o poezie pentru mine! Pentru noi care-am fost… Furtunile răscolesc nisipuri ce-ascund şi-ngroapa multe uitate sau ocolite. 
 Iubesc liniştea pe care mi-o dai. Şi sentimentul de mândrie. Trezeşte-te, săruta-mă de bună dimineaţa şi uită-te la mine cu ochi somnoroşi. Printre şuviţele de păr. Trei ani e mult. Din şapte-n şapte luni. Până la februarie, sărbătorim un august cald, un noiembrie ud şi cel mai frumos an nou trăit vreodată.  

Filme preferate de la A la Z

by
Leapşa cu filme preferate. Primită de la Richie şi Ni. O voi completa şi eu în ordinea alfabetică cerută cu filmele care ştiu că în momentul vizionării mi-au plăcut mult. Am văzut lista făcută cu filme pretenţioase, am văzut lista completată cu filme vechi sau filme româneşti, cu filme grele sau filme de boxoffice. Mie îmi plac filmele normale, bune, uşoare, să nu mă chinui să-l înţeleg sau dacă e greu să fie măcar atât de bine făcut încât să-l înţeleg repede. Vreau să vizionez filme de plăcere, nu vreau să mă obosească, să mă lase cu gust amar. Dar da, să mă lase cu lacrimi în ochi, cu întrebări esenţiale, existenţiale şi cu filozofie senină. 
 Probabil le-aţi văzut pe toate. 

A: American Beauty;
B: The Beach
C: Cracks; 
D: Dangerous Liasons (1988), Valmont si Cruel Intentions; Doubt
E:  Eternal Sunshine of the Spotless Mind;
F: Fight Club;
G: Girl, Interrupted
H: Harry Potter; High Fidelity
I: Inglorious Basterds;
J: Jeux d’enfants;
K: King’s speech; K-Pax
L: Los amantes del Círculo Polar. Lake House;
M:Memento;
N: Never let me go;
O: Once;
P: Painted Veil
Q: 
R: Room in Rome;
S: Sex and Lucia;
T: The Dreamers; The Reader; The Duchess si alte the…
U: 
V: Vicky Cristina Barcelona
W: Whatever works
X: 
Y: Y tu mamá también;
Z: 

If you tell the truth, you don’t have to remember anything

by
Am gândit că doar aerul de munte mi-ar permite, azi, să dorm încolăcită pe tine. A plouat răcoros până zidurile şi asfaltul n-au mai scos aburi. Avem aer de munte.
Zile aglomerate şi chef de nimic. De nimic altceva decât.
Iau pastile cu înghiţituri mici de cafea rece. Indignare şi neputinţă cumva. Sună a boală pentru că este. Pesmetul e dulce, munca stresantă, aerul suportabil şi timpul prea scurt. Am făcut rău că m-am enervat pe o femeie în vârstă, comunistă şi agramată. Data viitoare îi voi zâmbi cu toată vârsta, sănătatea şi fericirea mea. Planul meu de viaţă se întinde cu prea mult peste speranţa ei de viaţă ca să îi mai dau o importanţă. Cum spune Ni, e un nimic în planul meu de viitor. Caut zen să mă calmez.
Îl găsesc sub forma pisicii mele dormind colac pufos. Am văzut într-un film un ceas adormitor în loc de deşteptător, pufos care în loc de a scoate ţiuitul alarmei, la ora fixată toarce. It’s fuzzy and it purrs on time. Sounds just like Pespi. O fi fost ceas deşteptător într-o altă viaţă din cele 9.
Încerc să impun din nou liniştea şi ordinea în spaţiul meu. Deşi, you haven’t lived until you’ve tried to make a bed and the sheets get caught by a ceiling fan and destroy all lamps in the room. Şi paharele înalte de bere. Cioburi în realitate, plâns în somn, toate îs semne de bine zice superstiţia. Pisica neagră o susţine.
Vindecăm cu tratament intens de cafele calde cu lapte şi friganele cu dulceaţă de vişine pentru că dulceaţa de trandafiri e zaharisită.
Am la congelator un tort imens de îngheţată. Îl păstrez pentru o zi cu puţin soare de săptămâna viitoare, după târg.
Parcă e bine răcoare. Parcă e rău că seamănă a toamnă şi conştientizăm sfârşitul verii.
Mai pe seară promit să fac leapşa de la Richie şi Ni. Aceeaşi. De fapt e simplu pentru că am să combin cele două liste.
Augustul trecut trebuie invocat.

Summer weeks should skip monday

by
(foto)

What do I want? TIME TRAVEL! When do I want it? THAT’S IRRELEVANT! 
 Îmi pierd încet fărâmele de bunătate rămase. Când nici măcar alea nu-s înţelese. Nu-s social acceptate. Mă scufund în piscine sclipitoare de egoism banal. Fără să mă bronzez. O vară fără bălăceală pe-nserat nu are sens.  
 — 
 Fac planuri frumoase neîmpărtăşite. Cu apropiaţii împart aiurea grijile, fricile şi gândurile amare. O rată în franci elveţieni e mai demoralizantă decât faţa urâtă a oraşului ăsta. Planul e să plec departe. Mai departe decât credeţi voi.  
 — 
 The honeymooners devin legendă. Mă-nclin. Şi poftesc la tort cu gust vestit. 
 — 
 În plan am nuntă, târg, jeanşi noi şi câteva proiecte online (posibile doar pentru că cele în desfăşurare au succes). 
 Între planuri am să dorm mult, să citesc (nu pot să zic mai mult că nici măcar puţin n-am citit lately) şi să învăţ babutele din bloc să-l recunoască pe Corey Taylor după primul vers. 
 — 
 Să vă fie vara plină de mingi de plajă colorate. Să vă fie zilele răcoroase precum piscinele cu apă limpede. Să vă fie gândurile calme precum o dupamiaza pe-un hamac şi imaginaţia precum spuma dintr-un pahar de bere prea rece. 
 Mie nu mi-a dorit-o nimeni aşa. A trebuit să mi-o inventez singură. Aşa cum am să-mi inventez toamna cu accent nemţesc, iarna ardeleneasca sau primăvara pur italiană.  
 — 
 Şi pe final acelaşi nerăsuflat ‘haters gonna hate’. Şi vor comenta anonim şi cretin pe blogul meu.